Nu a mai avut prieteni până acum și nici nu o să aibă în continuare. Decât un dușman.
Tatăl lui Min Yoongi a primit un alt post în compania unde lucrează, iar acum trebuie să-și schimbe orașul. Vor merge în Jeju pentru a începe o noua viața. Asta î...
Ne-am trezit toți patru stând îmbrățișați pe saltea. Era frig, dar ne incealzeam unul pe altul. Mă ridic somnoros și mă uit împrejur. Soarele de-abia ieșea. Nici nu știu cât e ceasul. Văd ca Jungkook avea un ceas la mână și aflu ca e ora 8 și ceva.
Cred că părinți ne-au căutat toată noaptea. Eh, tata n-o să-mi facă nimic oricum. Sunt îngrijorat de Hoseok și Jimin. Mai tare de Jimin, ai lui par foarte stricți. Jeongguk deodată se ridică și mă sperie.
- E ajunul Crăciunului!
Brunetul se ridică în picioare, trezindu-i și pe ceilalți.
- Oh, cât e ceasul?
- Opt, Hoseok.
- Fuck. Trebuie sa mergem acasă.
- Eu nu mă întorc acolo.
Ne uităm toți la Jimin care avea o față serioasă și maxilarul încleștat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Jimin, ce vrei să spui? Trebu-
- Chiar trebuie? Hoseok! Ai mei nu o să ne lase în pace!
- Poate-
- Poate ce? Haide să fugim.
- Ce? Jimin, te auzi? Nu putem pleca. Unde am merge?
- Luăm primul tren spre Seoul și vedem ce mai facem.
- Încetează și haide acasă.
- Prinde-mă și du-mă cu forța!
Jimin o i-a la goană, iar Hoseok fuge după el. Eu și cu Jeongguk ne uitam la ei. Nu as vrea să mă bag în treaba lor totuși. Oftez și mă întind din nou pe canapea. Mai rău de atât n-ar putea fi.
După vreo 10 minute Hoseok se întoarce ținându-l pe Jimin peste umărul său. Ne face semn să mergem și o luăm spre casă. Jimin se zbătea, dar Hoseok îl ținea bine.
- Jung Hoseok! Mă jur, dacă nu mă lași jos o să-ți pară rău!
- Ce poți să-mi faci?
- Te pedepsesc! O sa vezi tu.
- Da, da.
Hoseok îl dă jos pe Jimin de pe umărul său și-l lasă jos. Eram în fața casei sale. Jeongguk nu poate fi văzut, așa că a rămas în "parc".
Nici n-am mai făcut un pas bine, că din casă ies părinți lui Jimin nervoși.
- Jimin! Unde ai fost!?
- Nu că e treaba voas-
Doamna Park se apropie de Jimin. Îl îmbrățișează, ceea ce a fost ne așteptat.
- Nu mai fugi niciodată. Era să murim de griji.
- Ne pare rău, Jimin.
La îmbrățișare se alătura și domnul Park. Mă simțeam în plus, lafel și Hoseok. Cei trei se despart din îmbrățișare. Tatăl lui Jimin se apropie de Hoseok și-i întinde mâna. Hoseok sfios o apucă, iar amândoi dau mâna.
