BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 20

Mă întorc acasă destul de târziu. Namjoon m-a lăsat și i-am dat un sărut de adio. Intru în casă unde-l găsesc pe tata citind o foaie în Bucătărie. Părea îngrijorat.

- Te simți bine, tata?

- Nu știu.

Tata se lasă pe spate ofticat.

- Ce e foaia?

- O amendă.

- De ce?

- Nerespectarea ordinei de muncă. Nu contează. Te-ai distrat azi?

- Da.

- Ai fost cu Jimin?

- Eu și cu Jimin nu mai suntem prieteni.

- Vai, cum așa?

- Ne-am certat. Nu mai contează. Mă duc sus.

- Dar cu cine ai fost azi atunci?

- Alți prieteni.

- Pot să-i cunosc?

- Altă dată.

- Măcar le cel cu care tocmai te-ai sărutat în fața casei?

Tata îmi zâmbește viclean și eu mă uit stânjenit la el.

- Noapte bună!

Urc repede pe scări ca sa nu mai stau cu tata. Drace, ne-a văzut. Nu vreau să știe încă de relația noastră, chiar dacă sunt sigur că nu ar fi împitrivă.

Intru la mine în cameră și aprind lumina de la o lampă. Mă așez în pat fără să mă mai schimb. Azi am avut cam multe pe cap.

Jeongguk ăsta a fost și este exact ca o fantomă. A apărut de câteva ori, iar acum poate dispare din nou. Deșii, nu cred că l-ar lăsa Taehyung. Părea ceva special între ei.

Mă ridic și-mi iau o țigară din pachetul care era în geaca mea de piele. O aprind și mă pun la geam. Aerul era rece. Poate va ninge.

Ultimul Crăciun le care l-am avut cu mama a fost unul alb, sper ca și acesta să fie, așa, în amintirea ei.

Privirea mea se duce pe casa lui Jimin. Camera mea este în lateral, exact în partea cu casa și camera lui.

Văd cum lumina se deschide. Jimin iese la geam. Încă nu m-a văzut. Trag fumul în mine și-i dau drumul pentru ultima dată. Închid geamul, nu vreau să am contact cu Jimin, e mai bine să uit de el. Deja l-am blocat și șters numărul de telefon.

Arunc ce mi-a rămas din țigară la gunoi și ascund din nou pachetul. Cred că tata ar fi distrus dacă mi-ar ști obiceiul prost de a trage în mine. Culegi ceea ce semeni până la urmă.

Somnul nu mă lua, așa că-mi deschid telefonul. Mă uitam prin pozele de azi.

I-am făcut poza asta lui Namjoon pe ascuns. Mereu îi fac poze fără să știe.

Am și de la școală. Aici mâncat KitKat împreună.

Sau când cumpărăm țigări. Ce bine că Namjoon pare că are peste 20 de ani.

Ah, zilele bune. De parcă astea ar fi rele. Sunt... într-un fel. Namjoon îmi ascunde chestii și nu-mi prea place sau convine. Nu știu dacă să vorbesc cu el sau să tac. E dificil.

Nu vreau să-l fac să creadă că sunt genul foarte gelos și să mă lase. Dar nici din umbră nu pot să analizez și să-mi frâng inima singur așa.

Mereu îmi spune să al încredere în el. Nu știu dacă e cel mai sigur om, dar nu e nici cel mai periculos. Până la urmă, prima dată când l-am văzut i-am dat knock-out.

Era un așa nesimțit. Și acum e, doar că se abține cu mine. Îi pasă. Mă iubește... Sună așa bine să pot spune că am pe cineva care mă iubește.

Sper să merite relația cu el, am scarificat destul de multe; Jimin, Hoseok. Am și pierdut câteva chestii; cum ar fi virginitatea.

Mă ridic din pat și-mi pun telefonul l-a încărcat. Mă schimb de haine și-mi iau un tricou de-a lui Namjoon care a rămas le la mine. Mi-e dor de el...

Îmi trag tricoul deasupra capului și-l miros bine. Are aroma lui masculină unică. Vreau să-i simt mâinile le corpul meu din nou... Buzlele pielea mea.

Vorbesc de parcă ne-am despărțit sau ceva. Ne-am văzut ultima dată acum o oră și deja îl vreau din nou lângă mine. Doamne, am ajuns dependent de el.