Nu a mai avut prieteni până acum și nici nu o să aibă în continuare. Decât un dușman.
Tatăl lui Min Yoongi a primit un alt post în compania unde lucrează, iar acum trebuie să-și schimbe orașul. Vor merge în Jeju pentru a începe o noua viața. Asta î...
A trecut deja o săptămână jumătate de când am venit la școala asta. Detenția cu tâmpitul ăla nu-i așa rea, dar e obositoare. Nici unul dintre noi nu vorbește și doar facem ce ni se dă. Adică spălăm prin școala și de astea.
S-a terminat și ultima oră. Când am vrut să ies din clasă, profesorul m-a oprit, lafel și pe Namjoon. Deja a început să mă doară gura la cât l-am înjurat în gând. Cum vine asta?
- Unde plecați, mâdrilor?
- Știm, știm. Avem detenție.
- Mergeam să luăm mopurile.
- Azi aveți altfel de treabă.
- Ce?
- Vreau să mutați scaunele vechi din depozitul de jos în cel de pe acoperiș.
- Ce?!
- Da. Nu trebuie să faceți tot azi. Minim jumătate gata, înțeles? Succes.
Profesorul îmi dă niște chei, cel mai posibil cele de la depozite și pleacă. Namjoon se holbează la mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ce vrei?
- Ai ceva pe față.
- Unde-
Namjoon doar se apropie de mine și-mi șterge un colț al feței. Pentru un moment ne-am blocat amâdoi privindu-ne unul pe altul.
- Ce faci?
Mă îndepărtez ușor de Namjoon, iar el își revine din "transă".
- Eu n-am chef să fac curat. Profu a spus minim jumătate gata. Tu faci azi o jumătate, eu fac mâine.
- Nu ai voie să pleci.
- Cine spune asta?
- Dacă mi-ai uitat numele, e Min Yoongi. Pffft, ce prost.
- Tu chiar vrei să te bat?
- N-ai îndrăzni.
- De ce?
- Hai, dă-mi una.
Namjoon se apropie de mine nervos, dar deodată realizează de ce nu mă poate lovi. Azi au venit din nou la insoecție și ne văd pe camerele de vederea
- Ai mâncat câcat când erai mic de ai atâta noroc?
- Nu știu. Dar asta înseamnă și că trebuie să muți scaunele cu mine.
Namjoon doar se oftică și-și lasă ghiozdanul pe jos.
- Haide să mergem.
- Lași ăsta aici?
- Și să-l car aiurea? Lasăți-l și tu, le luăm înapoi în 2 ore.
Mă uit sfidător la Namjoon și-mi las și eu ghiozdanul. Coborâm la parter și mergem la depozitul cu scaune. Deschid ușa și un nor de aer iese. Tușesc puțin și casc ochii la câte scaune erau acolo.
- Și noi trebuie să le cărăm pe TOATE PÂNĂ pe ACOPERIȘ?!
- Te plângi, prințesică?
Fac o față dezgustată și Namjoon pufnește amuzat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Haide să clarificăm ceva, Kim Namjoon. Poți să mă înjuri, să-mi dai porecle urâte, DAR NICIODATĂ SĂ NU MĂ ALINȚI!
- Ce, nu-ți place?
- De ce mi-ar plăcea?!
- Pari gay.
Mă uit chiorâș și dezgustat la Namjoon.
- Eu? De aici tu pari ăla gay!
- Mă-ta-i gay!
M-am blocat când a pomenit-o pe mama. Nu știu de ce, dar îmi venea puțin să plâng. Mă întorc cu spatele la el și intru în depozit. Apuc un scaun și o iau spre acoperiș. Cred că l-am lăsat confuz, dar oricum nu-mi prea pasă de el.
Urc scările până pe acoperiș și deschid depozitul de acolo. Era gol și prăfuit. Las primul scaun și cobor din nou. M-am întâlnit cu Namjoon pe scări, dar nu l-am băgat în seamă. Deși, am simțit că și-a întors capul după mine.
După 2 ore, am golit depozitul de jos, iar cel de pe acoperiș era plin. Cât Namjoon a închuiat depozitul de jos, eu am mers să duc ultimul scaun. Când să ies, dau nas-în-nas cu Namjoon. Mă împinge înapoi în depozit și închide ușa.
- Ce vrei?
- Insoectorii au plecat, lafel și cu restul profesorilor.
- Și?
- Aici nu sunt camere de filmat.
- Și?
- Nu face pe inocentul.
Namjoon îmi dă un pumn peste față și mă apucă de tricou.
- Acum e rândul meu să te bat.
Fără să mai apuc să zic ceva, Namjoon îmi mai dă un pumn peste față de cad pe jos. Mă doare capul tare și totul e blurat. Mă ridic și-i dau și eu una peste față.
- Nu ești singurul care se poate bate!
- Ei na!
Vreau să-i mai dau un pumn, dar mă prinde de mână, lafel și de cealaltă. Zâmbește victorios, dar îi dau cu piciorul în gleznă. Asta doar l-a enervat mai tare.
Mă împinge și mă lipește de perete. Îmi ținea mâinile ostatice, iar ca să nu-mi mai mișc picioarele, m-a călcat pe vârfurile pocioadelor. Deodată se i-a lumina și rămânem în întuneric complet.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu știu.
- Vai de noi!
Namjoon îmi dă drumul și deschide ușa de la depozit. Iese repede și mă lasă acolo. Ce are? Mă ridic ușor și mă șterg la buze de sânge. Bine că mi-a dat numai peste obraz și mi-a spart buza, nu și la ochi sau nas.
Nu cred că e așa prost. M-a lovit numai unde doare tare, dar trece rapid. Oricum, într-un fel, tot e extrem de prost. Se întoarce posomorât și-mi zâmbește stânjenit.
- Ce s-a întâmplat?
- Pe scurt dau pe lung?
- Pe scurt.
- S-a luat curentul pentru că școala s-a închis, iar acum noi doi suntem blocați pe acoperiș.
