BADBYE {Namgi} ~COMPLETĂ~

Capitolul 24

Intrăm în secție și aproape mă ciocnesc de un polițist. Îmi cer scuze și merg la un ghișeu.

- Bună seara! În ce celulă sunt Kim Namjoon, Kim Taehyung și Kim Seokjin?!

- Mai ușor, tinere. Nu se primesc vizite la ora asta.

- Domnuke, va rugam! Este Crăciunul...

Domnul se uită puțin la noi și cheamă un coleg.

- Jonghyun, lasă-i să meargă la celula 7D.

- Dar domnule-

- Doar dui, au o oră.

Zâmbim, iar polițistul oftează. Ne conduce la celula 7D. Namjoon stătea pe jos cu capul rezemat de un perete aproape de barele care ne separau. Seokjin si Taehyung dormeau pe o bancă împreună. Le-am făcut lui Jimin și Hoseok semn sa tacă.

- Namjoon~ Trezește-te!

Îi șoptesc numele. Își deschide ușor ochi și se uita dezorientat la mine.

- Y-Yoongi?

- Da.

Namjoon se trezește de tot și se uită la mine. Se ridică în picioare, lafel și eu.

- De ce ești aici?

- Credeai că te las singur de Crăciun?

Namjoon se uită în spatele meu la Jimin și Hoseok. Jimin își întoarce privirea să nu-l vadă și se prinde de Hoseok.

- I-ai adus și pe ăștia cu tine?

- Sunt prieteni mei, încetează.

- Parcă nu mai eram înpreună, de ce îți mai pasă de mine?

- Pentru că te iubesc, prostule.

- Ești așa o durere in fund. Și eu te iubesc...

Ne uităm unul la altul și zâmbim. Ce aș vrea să-l sărut acum. Oftez și-mi las capul în jos.

- Trezește-i și pe Seokjin și Taehyung.

- Ok.

Namjoon se duce și-i apucă de nas pe amândoi până rămân fără aer și se trezesc deodată, Namjoon râzând la reacția lor. Doamne ce căi mai are și omul ăsta.

Între timp eu m-am dus la Hoseok și Jimin să le spun sa nu le mai fie frica, sunt chiar de treaba cei trei. Jimin e timid in jurul lui Namjoon, i se face frica de el, dar Hoseok îl tine de mâna și frica ii trece.

- Deci, cum ați ajuns aici?

- Ne-a luat poliția. Pe mine m-ai văzut in fata casei tale dimineața.

- Da. Tu, Seokjin?

- La mine mi-au bătut la ușa pe la 6 dimineața și m-au evacuat. Dracu să-i i-a, eram cu cineva.

Polițistul de acolo se uita la Seokjin care doar zâmbește stânjenit.

- Erai cu cineva?

- Cum o cheamă?

- Sau cum îl cheamă?

- Jackson, Jackson Wang. Ne-am întâlnit într-un club săptămâna trecută.

- Ai mers in club singur?

- Namjoon, erai cu Yoongi și tu Tae, ști cu cine.

- Da, da.

- Tae, pe tine cum te-au luat?

- Mergeam pe strada și m-au luat literalmente pe sus.

Începem să râdem când Taehyung a început să mimeze cum a foat "răpit". Ne-am distrat și am vorbit mult. Se pare că Hoseok are multe in comun cu Seokjin, lafel și Jimin cu Taehyung.

Seokjin a început sa cânte o colindă, iar Tae i s-a alăturat. Jimin timid a început sa fredoneze, iar Hoseok îl încuraja să cânte mai mult. Eu și cu Namjoon ne uitam la "spectacol". M-am uitat la el și i-am zâmbit. Namjoon mi-a mimat cu buzele un "te iubesc", iar eu am făcut lafel.

Ora a trecut rapid și a trebuit să plecăm că ne dădeau polițiști afară cu forța. Mergeam pe străzile întunecate cu Jimin și Hoseok.

- Cred ca sunt disperați ai noștri.

- Da...

- Ne-am lăsat toți telefoanele acasă?

- Da. Nu au cum să ne sune.

Începem toți să râdem.

- O să murim de Crăciun.

- Fix. Haideți să mergem in parc.

Hoseok și Jimin zâmbesc la propunerea mea. Mergem prin pădure la "parc". Adică bazinul părăsit. Hoseok deodată ne facem semn sa tăcem.

Cineva era acolo. Un om cu o glugă neagră în cap stătea pe margine. Ne uitam nedumeriți unul la altul. Ne hotărâm sa spunem ceva.

- Cine ești?

Persoana aia se uită surprinsă la noi. Era Jeongguk!

- Jeongguk! Sunt eu, Yoongi!

Îl opresc înainte să fugă. Se uită la mine speriat.

- Stai, nu-ți fac nimic.

- C-ce vrei de la m-mine?

- O explicație.

- L-La ce?

- Oare?

Hoseok și Jimin se apropie și ei.

- De ce... se crede ca ești mort? Poți avea încredere in mine, Namjoon are.

- Sunt mort. In acte. Taehyung mi-a înșcenat moartea.

- De ce?

- Am... probleme, Yoongi.

- Oh. De ce nu ai plecat din țară?

- Îl aștept pe Taehyung. I-am făcut probleme...

- Tocmai am venit de la el, Namjoon și Seokjin.

- Da?! Ce face Tae?! Ce fac restul?!

- Stau după gratii. Sunt bine.

Jeongguk sufla ușurat și se uita la mine zâmbind. Mă uit ca era foarte subțire îmbrăcat. Îmi dau jos fular și i-l dau lui. La început n-a vrut să-l accepte, dar l-am convins.

Ne-am așezat toți pe salteaua veche, iar Hoseok a dat foc la un butoi de metal ceva, punându-l in fata noastră ca sa ne încălzim. Arătam ca boschetarii, dar mna. Măcar me simțeam bine și ne distram împreună.