O vreau înapoi!

capitolul 43

Alisia

A început să plouă mărunt.
Ascult ploaia și n același timp mai eliberez un mic nor de fum.
Aș sta aici o veșnicie.
Când mi a prezentat Ștefan casa, nu mi a plăcut nimic.
Este prea formală și nu ți induce sentimentul că ești bine venit.
Dar atunci când mi a arătat grădina mi am dat seama că există un stop de iubire in această familie ce era evidentiat prin această grădină frumos îngrijită.

Aș fi vrut să vorbesc cu Natalia dar mi am abandonat telefonul in dormitor 
În plus, era destul de supărată pe Dima așa că n aș vrea să o impovărez mai mult .
Eram pregătită să mai scot o țigară dar constant că pachetul este gol .
Oftez zgomotos.
Intru inapoi in casa nefiind deranjată de părul sau hainele putin ude.
Arunc pachetul iar apoi mă îndrept spre dormitor fiind conștientă că trebuie să l înfrunt pe Ștefan.

Butona telefonul iar atunci când mă zărește imi zâmbește.
-De ce?
Il intreb neclintindu mă din loc.
Expresia i se schimba, incruntându se usor
-De ce nu le spui adevarul despre despărțire Ștefan?
-Alisia...
-Nu!
Ridic mâna atunci când dă să se apropie de mine
-Nici măcar dupa ce i ai văzut comportamentul mamei tale față de mine  nu ai avut curajul necesar ?M ai înșelat !De asta ne am despărțit!Nu ne am despărțit pentru că ne era prea bine!
Simt cum vechi răni se redeschid picurând din ele, stropi de durere .
-Știu că am greșit și aveam de gând să le spun adevărul!
-Când?Înseamnă că nu vezi niciun viitor alături de mine!
-Nu i adevărat!
De această dată se ridică în picioare
-Oh și să înțeleg că ți aduce plăcere fiecare reproș adus la adresa mea de maica ta ?Sau că nu este de acord cu relația noastră?
-Nu mi controlează ei viața!
-Dar ți o pot influența!
Încep să tremur ușor și nu știu care i cauza.
Hainele ude ce sunt in bătaia geamului deschis din cameră sau starea de nervozitate ce mi străbate intreg corpul.

Se aproprie de mine dar nu schițez niciun gest
Își aproprie o mână de obrazul meu și l mângâie ușor.
Îmi ridic privirea spre el și îi pot observa durerea ce îi străbate chipul dar nu pot trece așa de ușor peste asta .
-Iți mulțumesc că m ai făcut să cred in finaluri fericite.
Mâna ii cade pe lângă corp iar apoi părăsește nervos dormitorul, trântind în urma lui ușa.

Închid geamul, fiind conștientă că s ar putea să mă aleg cu o răceală de toata frumusețea 
De această dată n am să mai fug.
Am să rămãn să lupt chiar dacă mi ar spune cineva ca n am pentru cine sau pentru ce.
Că totul este în zadar dar eu cred contrariul.
Fac un duș scurt iar apoi mă pun în pat .
Inșfac telefonul și încep să răsfoiesc rețelele de socializare .

Nici nu mi dau seama atunci când ploapele devin grele și adorm peste puțin timp .

Atunci când mă trezesc deja se inserase.
Nu l văd pe Ștefan lângă mine dar nu aud nici apa curgând.
Nu se afla nici in bucătărie, living sau grădină.
Credeam apoi  că se află cu părinții lui, discutând poate dar aceasta speranță mi se spulbera atunci când ii văd pe cei doi coborând.
-L ați văzut pe Ștefan?
-Nu draga mea, unde putea să plece la ora asta ?
Mă întreabă Claudiu.
-Nu știu ...
Ii răspund iar apoi imi trec o mână prin păr.
-Dar multumesc oricum!
-Nu vrei să iei cina ?
Continuă el atunci când observă că doresc să ma retrag în dormitor.
-Nu mi este foame .
Mă privește șceptic dar nu spune nimic

Verificam ceasul foarte des iar când vedeam ca timpul se scurge dar Ștefan nu și face apariția, sentimentul de îngrijorare se amplifica
Ploaia a încetat dar a lăsat în urma ei o briză usor răcoroasă.
Dintr o dată atenția imi este distrasă de ușa ce se deschide cu putere.
Zâmbesc atunci când îl zăresc pe Ștefan .
Însă acesta nu mă privește, chinuindu se să și păstreze echilibrul.
Este beat?
Mă îndrept spre el și l ajut să se așeze pe pat .
Încep să l dezbrac de haine.
-N ai plecat ..
Mormăie atunci când ramane doar în lenjerie .
-Unde credeai că plec?
Il intreb ironică in timp ce l indemn să se întindă in pat
-Departe de mine ...
Își trece o mână prin păr iar apoi își umezește buzele .
-M am îmbătat ca să fac față durerii atunci când am să mă întorc aici și n am să te găsesc.
-Se pare că te ai imbătat degeaba.
-Am fost un nesimțit Alisia, stiu..
-Ești o persoană a dracu de complicată Ștefan !Incerc să te înțeleg, chiar incerc !Dar este atât de obositor și am ajuns la concluzia că este in zadar daca tu nu vrei asta!
-Imi este teama...in fiecare nenorocită de secundă.
-Teamă de ce ?
-Că am să má trezesc și am să mi dau seama că totul a fost doar un vis. Un vis al dracu de frumos !
Că ai să conștientizezi că nu sunt eu ceea ce cauți și că te ai săturat să te tot rănesc chiar dacă am promis ca n am să o mai fac!
Oftez zgomotos iar apoi mă întind lângă el .
Imi cuprinde mijlocul și mă trage la pieptul lui 
Își îngroapă chipul in părul meu .
-Nu mă părăsi!
Il aud mormăind strãngâdu mă mai tare la pieptul lui.
N am să o fac!