O vreau înapoi!

capitolul 15

Alisia

- Nu inteleg de ce nu mi dai pace !
-Ți am spus că asta incerc să ți ofer!
-Atunci de ce stai atât de aproape de mine?
-In acesc moment mă lupt cu dorința de a te săruta.
-Natalia a avut dreptate.Jocul nu a luat sfârșit, asta ai vrut să mă faci să cred!
-La dracu!
Se îndepărtează de mine și își trece o mână prin păr .
-Știu că am fost un idiot și sunt in continuare dar încă am sentimente pentru tine. Cum poti ignora  această atracția dintre noi?
- Dar tu cum ai putut să o ignori atunci când o intindeai pe târfa aia pe băncile liceului?Eu nu ți am oferit ceea ce căutai. Aveai nevoie de una care să se supună și să ți îndeplinească orice dorință, nu?
-Recunosc, imi place să domin dar cu tine am fost diferit !
-Și degeaba!Nu mai încerca să pretinzi că ești cine nu ești defapt  !
- Dar tu ce faci Alisia?Serios ?Cu prietenul meu ?Ca să mi faci in ciudă sau ce ?
-N are nicio legătură și mi o pun cu cine vreau !Theo este fix opusul tău și totodată un partener mult mai potrivit pentru mine dar nu pot să încep o relație cu el dacă nu scap de sentimentele pentru tine in totalitate!Intelege in numele lui Dumnezeu!Vreau să te uit!
Se reaproprie de mine .
Imi cuprinde talia cu o mână și mă trage spre el .
Sânii mei sunt acum zdrobiți de pieptul lui.
Își îndreaptă buzele spre urechea mea și mi spune:
-Nu prea îți iese, am dreptate?
Apoi imi cuprinde lobul urechii între dinți .
Rezist impulsului de a mi da ochii peste cap din cauza plăcerii.
Aș vrea să mi închid ochii și să mă las purtată de tot ceea ce înseamnă el dar știu că ar fi atât de greșit !
-Te vreau atât de mult inapoi iubito!
Imi presez mâinile de pieptul lui.
Ridic privirea spre el și i spun:
-Din păcate m ai pierdut Ștefan.Ai crezut că dacă mă abandonezi, o să fiu in acelasi loc unde m ai lăsat ,așteptându te, in cazul in care te vei decide să reapari in peisaj dar te ai înșelat .
Imi lipesc buzele de obrazul lui .
-La mulți ani!
Ii mai urez pentru ultima oară înainte să părăsesc camera .

Incerc să mi regăsesc dispoziția bună.
Imi aștern un zâmbet fals pe buze și cobor scările.
N o zăresc pe Natalia așa că mă decid să ies până n grădină.
Aerul curat face contact cu pielea mea acum dezgolită.
Imi scot pachetul de țigări și strecor una printre degete .
Imediat cum mi o aprind  inspir fumul toxic ca apoi să l eliberez .
Fumez foarte rar, un pachet mă ține de regulă mai bine de un an .
Primul fum l am incercat in perioada in care mă confruntam cu pierderea mamei .
Nu pot spune că mă relaxează pentru că aș minți .
Acțiunea pe care mă contrez, aceea fiind respirația, mă poate deconecta de la problema cu care mă confrunt în acel moment .

Rămân așa in liniște minute bune.
Țigara era deja pe terminate și nu mai aveam de gând să fumez alta .
- Nu știam că ești fumătoare.
Tresar atunci când îi aud vocea lui Theo
-Nu mă pot numi fumătoare.
Ii zâmbesc strâmb .
-Ai reușit să o calmezi pe păpușă?
-Da.Sigur acum este pe urmele lui Ștefan .
-N are decât!
-Voi ați discutat despre ceva sau..
- Am avut o discuție mai ..aprinsă.
-Mi am dat seama după tonul vocii tale că nu vrei să intrii in detalii .
-Ai simțit vreodata că trecutul te ajunge din urmă ?
-Da, am trecut și prin asta
-Și ce ai făcut ?
-Am făcut pace cu el .
-Al meu se pare că nu prea are gânduri de pace .
-Incearcă să i le prezinți tu atunci daca n ai făcut o deja .
-Vrei să mi spui că ar trebui să vorbesc cu el ?
-Ăsta ar fi sfatul meu .
-Mersi Theo, pentru tot .
Imi zâmbește încurajator.

Reintru in casă și mi fac loc prin mulțime căutându l totodată cu privirea și pe Ștefan .
Mă gândesc că a rămas în acea cameră căutând și el poate un moment de liniște .
Urc repede scările dar mă opresc in loc atunci când il zăresc pe hol sărutăndu se cu Lucrecia .
Ba mai mult, deschide ușa aceleasi camere unde a susținut cu ardoare că incă are sentimente pentru mine, o trage intr un nou sărut iar apoi trântește ușa in urma lor .

Oftez învinsă și mă lupt cu golul ce tocmai mi s a format in stomac .
Imediat cum il văd pe Theo, mă îndrept spre el.
Ajunsă în fața lui, imi presez mâinile de umerii lui și mă ridic putin ca să fiu la același nivel cu urechea lui și să i spun:
-Am rezolvat totul!Acum este bine !
Mă cuprinde intr o imbrățișare strânsă

Imaginea lor mi a rămas pe retină.
Am fost o fraieră crezând că dacă o să fug o să mă vindec intr un timp mai scurt dar ceea ce nu am știu a fost că inima mea a rămas cu el, la el .
Iar eu, am trăit cu impresia că totul s a rezolvat iar sentimentele pentru cel care a scris poeme cu buzele pe corpul meu cu puțin  timp în urmă, au dispărut.
Dar atunci când l am revăzut după mulți ani, mi am revăzut totodată și inima ce se odihnea in palma lui .
Tot ce am crezut dispărut, șters, a ieșit din ascunzătoarea întunecată pe care și o găsise in locul unde fusese inima mea .
Amalgamul de sentimente m a făcut să mi pierd puterea de a respira pentru câteva momente .
Simtindu mă pierdută și confuză, mi am îndreptat palmele reci spre locul unde ar trebui să fie inima și constant că nu mai este gol .
Imi revendicasem din nou inima dar procesul de vindecare pe care l am amânat atâtia ani, de abia acum incepe

PAȘTE FERICIT!💞