Skinny

002

                Simțind nevoia să ia o gură de aer, fata se îmbrăcă destul de comfortabil apoi pleacă spre cel mai apropiat părculeț. Căută din priviri o bancă mai , a izolată poi luă un loc, adoptând o poziție de șezut cu genunchii la piept. Își conectă nelipsitele căști la telefon, apoi dădu drumul la muzică. Suferința îi fu ușor alinată atunci când incepu să asculte versurile melodiilor preferate, ce o făceau să creadă că nu e singura persoană care trece prin astfel de momente.

Probabil că mamele copiilor ce se jucau în parc o considerau o ciudată și le spuneau odraslelor lor să nu se apropie de ea, dar acest lucru nu o mai afecta. Începuse cu mult timp în urmă să nu-i mai pese de ce zice lumea din jur, asta doar până se lega cineva de greutatea ei. Nu era o adeptă a socializatului, dar și atunci când foarte rar își făcea prieteni noi știa că aceștia o judecă pentru modul în care arată, în fond, primul lucru pe care oamenii îl sesizează atunci când fac cunoștința cu tine este greutatea.

            Fiind prinsă în gândurile sale, fata realiză că ar fi timpul să se întoarcă acasă pentru a-și lua micul-de-jun pe care-l neglijă în acea dimineață. Deși stomacul ei zicea tare și clar ce dorește, mintea fetei era de o cu totul altă parere. Datorită incidentului ce a avut loc cu doar câteva zile înainte, ea și-a dat seama că ar trebui să facă o schimbare și poate chiar asta era ziua cea mare.În mai puțin de un minut, născoci un plan ce o va ajuta să evite orice contact cu mâncarea pe ziua de azi.

            După ce se plimbă jumătate din zi, fata, asigurându-se că e destul de târziu și că ambii ei părinți s-au întors de la serviciu, se indreaptă cu pași înceți spre casă. Odată ajunsă în apartament, este întrebată de către mama sa ce dorește la cină.

-Nimic. Am fost deja la MC cu niște prietene, minte aceasta cu nerușinare.

-Ești sigură că nu vrei nimic? Am făcut plăcinta ta favorită, zise mama sa, parcă încercând să o ademenească într-o capcană.

Încercând să nu saliveze la gândul că mama ei a gătit tradiționala ei plăcintă de mere, fata dădu negativ din cap.

-Sunt plină, scuze. Poate gust mai târziu. Acum dacă nu te superi mă duc să mă schimb, apoi să mă apuc de temele de vacanță. Nu se fac singure, din păcate...

            -Bine, du-te. Amândouă știm că o să ajungi în cele din urmă in fața laptopului, dar nu te condamn. Cui îi arde de teme în vacanța de vara?

            Fata se duse râzând la ea în cameră, știind foarte bine că nu o să rezolve niciun exercițiu pentru școala. Iubea când mama ei o înțelegea și era de partea ei ,dar evident că nu toate erau mereu bune și frumoase între ele. Cel mai mult îi displăcea când aceasta o forța să mănânce de teama de a nu-și vedea fetița mică și scumpă înfometându-se.

*******

        Deci, cum bine observați cu toții, aceasta este prima mea poveste, așa că nu mă omorâți pentru că nu o să fie cine știe ce. Sunt o începătoare, nu o expertă.

        Nu prea știu ce aș mai putea spune așa că sper să vă placă (imaginați-vă că aici nu e nicio cacofonie) cartea mea.