Skinny

004

Obrazul fetei era încălzit de razele soarelui ce strălucea cu putere pe cerul Bucureștiului. Afară vrăbiuțele cântau, iar prin aer zburau tot felul de insecte. Deși ziua de azi se anunțase a fi o zi toridă, vremea de afara era încă răcoroasă. Când și când se auzeau râsetele copiilor care se bucurau de ultimile zile de vacanță.

Tânăra căscă puternic apoi se ridică și se duse încet spre baie. 25 de minute mai târziu, fata ieși cu un prosop înfășurat în jurul corpului și cu picături calde de apă scurgându-i-se pe corp. Acum venea problema cea mare: cu ce să se îmbrace? Aparent ori ce ar fi probat ar fi stat pe ea ca pe un butoi: groaznic și disgrațios. Plictisită, lăsă ușile șifonierului larg deschise apoi se așeză pe scaunul din camera ei. Încercând să conceapă o țintută acceptabilă, fata iși auzi telefonul. Tocmai primise un mesaj. Verificându-și celularul observă data zilei de azi: 12 septembrie.

Trei zile.

Trei zile amărâte.

Cum rămâne cu tot ce plănuise fata să facă în vara asta? Toate visele, toate speranțele ei că va scăpa de acea povară care o oprea din a face tot ce își dorea, totul se spulberase. Când a trecut timpul așa de repede? Și-a pierdut clipele de libertate plănuindu-și fiecare masă ce avea să o consume. Nu era pregătită sufletește pentru ceea ce va urma. Nu voia să-și revadă colegii, profesorii, să înceapă din nou cu cercul școală-casă. Totuși privi partea plină a paharului: clasa a X-a se presupune a fi grea și dacă e îndeajuns de grea o să se streseze, iar dacă se stresează destul de mult și își încarcă programul astefl încât să nu mai aibă timp nici să respire înseamnă că nu o să mai aibă timp nici să mănânce.Un plan pentru o durată destul de lungă de timp fu născocit de mintea fetei. Avea să piardă în greutate.

Trei zile trecură extraordinar de repede. Acum fata își retușa pentru ultima oară machiajul, sperând că poate nu o să-i mai tremure mâiniile așa tare din cauza emoțiilor. Trebuia să-și blocheze cumva sentimentele, să nu mai simtă nimic, să fie cine și-a dorit să fie din totdeauna: acea tipă nepăsătoare, de treabă, dar care se comportă ca o scorpie când este nevoie, tipa care este dorită de toată lumea ca și prietenă, tipa care nu-i dăruieste oricărui idiot toată dragostea ei, ca mai apoi să-i poată frânge inima în mii și mii de bucățele, tipa a cărei încredere nu poate fi căpătată așa ușor, tipa care îi era exact opusul adolescentei noastră, tipa care probabil nu va fi niciodată, dar merita să încerce, nu?

Își înșfăcă în cele din urmă geanta și ieși pe ușă fără a mai lua micul de jun. După un drum de 25 de minute ajunse în apropierea liceului. Cu fiecare pas pe care îl făcea devenea din ce în ce mai neliniștită. Trecea în grabă pe lângă tot felul de grupulețe de adolescenți ce se bucurau că-și revăd prietenii. Odată ce trecu de intrarea în curtea liceului, un nod i se puse în gât fetei datorită  sutelor de elevi prezenți. Își zării colegii și pornii încet spre ei. Se salutară, câteva persoane îi oferiră niște îmbrățișări calde, apoi cu toții începură a povesti cum și-au petrecut vacanța. Singura care nu avea ce căuta acolo era Mia, fata care era prea absorbită în propriile gânduri. În mintea ei se derulau la nesfârșit întâmplările ce au schimbat-o în persoana care este acum, întâmplările ce i-au distrus și ultimul gram de speranță cum că poate totul va fi okay în cele din urmă. Tot ce putea simții acum era un gol imens în suflet, un gol pe care nimeni nu-l va putea umple. Niciodată.