Într-o altă viață

Capitolul 1

°Bianca

Nu-l mai văzusem pe Andrei de luni bune, era plecat în delegație cu afaceri, azi o să se întoarcă acasă. Am de gând să-i organizez o petrece de bun venit! Chiar dacă el nu se dă în vând după lucruri de genul, eu sunt sufletul petrecerii, nu ratez niciuna! Ne știm de mulți ani, avem o oarecare relație, așa cum spune el, dar eu nu consider că niște sentimente îmi pot conduce viața, am multe de văzut, am mulți băieți de cunoscut, nu pot avea o relație de viitor!

Îmi priveam angajații cum decorează locul, asigurându-mă că totul iese bine.
Ovidiu, secretarul loial al tatălui meu, intră și el în încăpere și îmi vorbește:

- Ești veselă azi!

- Mereu sunt veselă, doar că azi se întoarce Andrei!

- Cred aveți planuri mari! începe Ovidiu să râdă

- Nu înțeleg de unde obsesia asta cu căsătoria! Nu pot doi oameni să se iubească fără să semneze o bucată de hârtie?! mă răstesc la el

- Cred că n-ai să te schimbi niciodată...

- Tu n-ai niște hărți de scris sau orice altceva de făcut!

Ovidiu își dă ochii peste cap și pleacă!
Știu că ne cunoaștem de când eram copii, dar nu se poate amesteca în viața mea, destul că tatăl meu are încredere deplină în el.

Privesc un mesaj de la Andrei:
- Sunt deja la tine acasă! Am o surpiză pentru tine!

- Îmi e foarte dor de tine! Vin imediat!
Îi răspund și mă îndrept spre casă.

M-am urcat în mașină și am condus destul de repede până acasă. Eram entuziasmată, speram să primesc de la Andrei o mașină nouă sau să plănuiască o excursie.
Când am ajuns acasă, am fost anunțată de o angajată că, Andrei, mă așteptă în camera mea.
Îl găsesc în mijlocul camerei zâmbind.

- Mi-a fost dor de tine! îmi spune Andrei și mă sărută ușor pe umăr

- Ce surpriză ai pentru mine?

Se aud bătăi în ușă, iar Ovidiu intră ușor în cameră și îmi spune:

- Ești tot aici, nu aveai o petrecere de găzduit?

- O să ajung imediat! îi răspund

- Am văzut mașina lui Andrei pe alee, nu este și el aici?

- Nu este treaba ta! Pleacă! îl dau afară din cameră și închid ușa

- Sunt destul de sigur că a urmărit când am ajuns. Tipul ăsta mă enervează! îmi spune Andrei

- Ce contează?! Haide, avem o petrecere!

- Văd că ai rămas la fel! îmi spune Andrei

- Sper că și tu ai rămas la fel! Care este surpriza?

- Vei afla!

Ne-am îndreptat amândoi spre petrecere.
La eveniment, intrarea ne este blocată de fotografi.

- Asta mai lipsea! spune Andrei

- Nu-mi amintesc să fi invitat presa. Haide să le dam ceva de fotografiat!

Le zâmbesc și îl sărut pe Andrei, înainte de a intra la petrecere. El nu este prea încântat că am ales să fac spectacol, dar asta mă reprezintă.
Locul era plin de invitați.

- Văd că ți-ai făcut mulți prieteni în lipsa mea. îmi spune Andrei ironic

- Nu cunosc nici jumate din ei...

- Sunt prietenii și partenerii de afaceri ai tatălui meu! îmi spune Andrei

- Știai despre asta?

- Îți amintești surpriza despre care vorbeam mai devreme?

- Surpriza ta a fost o mulțime de oameni bătrâni?! îi spun dezgustată

Andrei începe să râdă:
- Va trebui să aștepti ca să aflu care e surpriza.

Tocmai atunci tatăl meu se urcă pe scenă și ne invită și pe noi.

- Ce se întâmplă? îl întreb pe Andrei

Nu înțeleg ce se petrece și urc confuză pe scenă, împreună cu Andrei, sub privirile invitaților.

- După cum știți cu toții, tatăl lui Andrei îmi este partener de afaceri de 10 ani, iar în această seară vreau să consolidăm această legătură, anunțând logodna ficei mele! spune tatăl meu

- Ce?! spun confuză