Într-o altă viață

Capitolul 9

° Matei

A doua zi am decis să rămân la birou peste program. Simt că ceva nu este în regulă, iar Ovidiu îmi ascunde cifrele reale ale contului și intenționez să-i întru în computer.

- Nu pleci? mă întreabă Alina

- Am ceva de rezolvat!

- Vrei să ai companie?

Mi-ar prinde bine puțin ajutor, este proastă...probabil nu va observa ce intenționez să fac.

- Da, mă poți ajuta! îi răspund
- Și-a părăsit Ovidiu biroul?

- Presupun. îmi răspunde ea

- Vino după mine!

Am mers în borul lui, iar eu am încercat s-o instruiesc pe contabilă să supravegheze. Acesta intra în computerul lui Ovidiu și descoperă o grămadă de date ascunse. Înregistrările arată multe tranziții care n-au fost contabilizate! Am presupus mereu că fură bani de la companie, acum mi s-a confirmat totul. Cu toate informațiile sunt pregătit să-i spun totul tatălui meu.

- Ti-am adus o cafea. îmi spune Alina

- Aș vrea să plec!

- Dar eu ți-am adus cafea...

Imi dau ochii peste cap în timp ce iau o înghițitură, dar încep să mă simt puțin amețit...

- Arăți somnoros... îmi spune ea

- Nu mă simt prea bine!

- Lasă-mă să te duc în biroul tău! imi spune Alina

M-am lăsat condus de ea. Din acel moment nu mai realizam ce e cu mine.
Știu doar că atunci când m-am trezit, era deja dimineață și eram pe jumătate dezbrăcat. Nici nu apuc să-mi revin, că tatăl meu intră în birou, însoțit de Ovidiu.

-Nu crezi, nu? Vezi cu ochii tăi! îi spune Ovidiu tatălui meu

Tatăl meu se uită prin birou. Nici nu observasem că hainele Alinei și ale mele erau aruncate peste tot.

- Matei! se răsește tatăl meu

- Totul a fost înscenat! N-am făcut nimic! încerc să mă apăr

- Nu pentru asta te-am adus aici!

Îl văd pe Ovidiu cum se strecoară în spatele tatălui meu, iar eu încep să-mi amintesc puțin câte puțin.

- Cred că am luat o decizie pripită când ți-am lăsat compania... spune tatăl meu

- Vezi, ți-am spus! Am mereu dreptate! îi spune Ovidiu

- Nu-l asculta pe acest excorc! Te-a păcălit în tot acest timp. Verifică-i conturile!

- Încetează! Nu am chef să mai aud prostiile tale! Du-te acasă! îmi spune tatăl meu

Îl observ pe Ovidiu cum râde pe ascuns, iar eu îmi pun tricoul pe mine și ies din birou.

° Bianca

Îl văd pe Matei ajunge acasă și intră în camera sa nervos și intru după el. Speram să aud vestea cea mare! Speram că tata la dat afară din companie.

- Ce s-a întâmplat! îl întreb

- Mi s-a înscenat ceva, iar tatăl tău m-a dat afară din companie.

- Așa îți trebuie!

- Nu-mi pasă ce crezi, Bianca! Atât îți spun, Ovidiu nu e un om de încredere.

- Oh, te rog, el este cel mai loial secretar pe care la avut tata vreodată.

- Un excroc vrei să spui!

- Nu pot să cred că te-ai încurcat cu contabila!

- Stai... Tu știai despre ce e vorba!? Normal că știai, de aceea ai venit la birou.

Matei mă apucă nervos de încheietura mâinii și mă apropie de el.
- Lasă-mă!

- Mi-a plăcut micul vostru joc! îmi spune Matei.

- Pleacă!

- Serios?! Am crezut că vrei să rămân...

Matei nu evită ocazia de a mă face să-mi amintesc de acea noapte...

- O să țip... te avertizez! îi spun

- Și o să le povestești și ce s-a întâmplat atunci?

Matei se apropie și mă sărută pe gât, iar eu îl plesnesc cu toată forța. Sofia intră în cameră înainte ca lucrurile să se înrăutățească.

- Matei, trebuie să vorbim! îi spune Sofia

- Nu și tu! se răstește el

Matei iese din cameră pentru a evita discuția cu mama sa.

- Eu o să plec... îi spun și ies din cameră