Capitolul 15

46 4 2
                                    

Acea fată nu-mi inspira încredere... Nu-l cunosc prea bine pe Matei, dar nu aș crede niciodată că ar figi de o responsabilitate atât de mare. Sofia era deja dezamăgit de el și extrem de furioasă... Matei intră în casă fără să-și de-a seama ce urma să se întâmple:

- De ce nu-ți asumi că ai un copil?! Credeam că te-am educat mai bine de atât...

- Mamă, ne-am despărțit cu 6 luni înainte să plec din sat. Nu am cum să fiu eu tatăl copilului!

- Pe cine păcălești? Este un sat mic...toată lumea știe că voi doi ați fost împreună. Ești atât de nepăsător și de iresponsabil!

Matei cade pe gânduri și privește în gol, sunt destul de sigură că vorbele Sofiei l-au rănit profund...
- La ce te gândești? se răsește ea

- La nimic... spune Matei

- Mai bine te-ai gândi cum să fi un tată responsabil!

Mai târziu, eram în camera mea. Cred că sunt singura care nu se îndoiește de spusele lui Matei... De aș putea să aflu adevărul...
Mă îndrept spre camera lui.

- Matei?

- Ce vrei?

- Vreau doar să vorbesc cu tine...

- Ai venit să-mi faci și tu morală?!

- Matei... Știu că nu ai face așa ceva...dar vreau să aflu totul din gura ta!

- Eu...

- Matei...

- Eu... Nu știu cum de s-a întâmplat... Am vrut să mă despart de ea dar ne-am lăsat duși de val și... Dar nu cred că este al meu

- Mă faci să mă îndoiesc de tine!

- Nu și tu!!

- Ști... Nici nu știu ce caut în camera ta!

Am plecat din camera lui cu o mie de gânduri. De la cine să aflu adevărul? Cine ar putea să mă lămurească?
Am ieșit pe verandă și privesc cum Sofia și tatăl meu descărcau alimentele din mașină. Lavinia trece pe lângă mine, prefăcându-se că nu mă vede:

- Ești tot aici? îi spun nervoasă

- Ar trebui să te obișnuiești cu prezența mea, mă voi muta aici!

- Ce!?

- Da, Matei trebui să-și asume!

Mi-a închis gura cu aceste vorbe și o privesc cum pleacă... Nu am cum să-i iau apărarea lui Matei, dar nici nu-i pot da dreptate Laviniei.

La cină, toată lumea era tăcută, până când Sofia se ridică în picioare și spune:
- Am luat o decizie!

- Ce decizie, draga mea? spune tata

- Matei, va trebui să te căsătorești cu Lavinia!

Matei bate cu ambele palme pe masă și se ridică nervos. Brusc nici eu n-am mai avut poftă de mâncare...

În dimineața următoare, când m-am trezit îl văd pe Matei primindu-mă dintr-un colț îndepărtat al camerei.

- Matei?!

- Îmi pare rău că te surprind așa.

- De cât timp stai in camera mea?

- De aseară... Nu am putut dormi...

- Ești nebun... Ieși!

- Te rog, ascultă-mă! Nu vreau să mă căsătoresc cu ea!

- Ieși!

- Știam că nici tu n-o să mă asculți!

Într-o altă viațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum