Într-o altă viață

Capitolul 14

Ajungem acasă, dar Matei se oprește la hambar. Îmi spune să merg mai departe, deoarece vrea să fie singur.

- Să o sun pe fata din brutărie vă vină să stea cu tine?

- Despre ce vorbești? mă întreabă Matei

- V-am văzut împreună!

- Vorbești despre lucruri pe care nu le înțelegi, Bianca!

- Nu înțeleg de ce vrei să ți totul ascuns...

- Eu nu înțeleg de ce te implici în viața mea!

- Nu mă implic!

- Ba da!

- Fă ce vrei! Îi spun și intru în casă

Nu am nimic cu acea fată, dar nu înțeleg de ce încearcă s-o țină ascunsă... Oare o iubește? N-aș suporta, ca el să repete greșelile mele, eu m-am îndepărtat de cel pe care îl iubesc, în speranța că voi fi fericită...

O nouă zi la școală! Mă pregăteam să-mi încep lucrul de zi cu zi, când aud bătăi la ușă.

- Intră! îi spun

- Bună, sunt Lavinia!

- Bună, ai venit să-ți iei copilul?

- Nu, copilul meu nu merge nicăieri în următoarele câteva luni. îmi spune și își atinge burta zâmbind. - Locuiești cu Sofia, nu-i așa? mai adaugă ea

- Da...

- Am crescut jucându-mă în curtea ei... Trebuie să plec! se scuză ea și părăsește încăperea.

Totul mi s-a părut foarte ciudat. Toată ziua m-am gândit la ce-a vrut să spună de fapt. Timpul a trecut și a trebuit să fug spre han.

- Cum a fost la școală? mă întreabă domnul Alin

- Mi-aș dori să-i pot ajuta cumva pe copii...

Domnul Alin lasă capul în jos și nu spune nimic. Îi puteam citi pe chip îngrijorarea...
A fost o zi scurtă azi. Am mers la brutărie pentru a cumpăra niște produse de patiserie pentru Sofia, după care m-am dus acasă.

- Mamă! Am ajuns!

- Ai venit devreme!

- Uite ce ți-am adus!

- Frumos din partea ta că te-ai gândit la mine... îmi spune Sofia

- L-ai văzut pe Matei?

- Era la grajduri, te poti duce să-l saluți!

Mă îndrept spre grajd, dar nu-l găsesc acolo. Dar aud zgomote din hambar... Când intru o văd pe Lavinia având o discuție aprinsă cu Matei.

- Tu ești tatăl copilului, Matei! De ce nu mă crezi?

- Ce faceți aici! spun, dând buzna înăuntru

Amândoi își întorc privirile spre mine și rămân tăcuți.

- Bianca, când ai ajuns? mă întreabă Matei

- Aveți un copil?

- Nu-i adevărat! spune Matei

- Ba da, eram un cuplu înainte să plece în oraș! spune Lavinia.

Lavinia se îndepărtează plângând, iar eu am rămas să-l privesc pe Matei, cu dezgust.

- Fi sincer! E adevărat?

- Am fost un cuplu, dar ne-am despărțit cu mult timp în urmă!

- Și copilul?

- N-are cum să fie al meu!

Îl las cu vorbele în vânt și mă grăbesc să intru în casă. În drum spre camera mea, o văd pe Lavinia plângând lângă Sofia. Curiozitatea m-a împins să intru și eu în discuția lor.

- Vă supărați dacă stau și eu? le spun și mă așez pe canapea înainte de răspunsul lor

- Bianca, nu cred că ști despre ce e vorba! îmi spune Sofia

- Ba știe... A auzit discuția mea cu Matei! spune Lavinia

- Sunt atât de revoltată pe el! spune Sofia

- Mă întreb dacă totul este adevărat! mă trezesc vorbind

- Crezi că spun minciuni?! îmi spune Lavinia

- Aș vrea să aflu mai multe...

- Nu te privește pe tine! îmi spune ea revoltată și pleacă trântind ușa

- Bianca, de ce faci mereu așa? îmi spune Sofia

- Acestă fată nu-mi inspiră încredere...