Într-o altă viață

Capitolul 6

Tatăl meu se duce afară după Sofia, mă enervează faptul că îi văd venind împreună. De parcă nu e suficient tot ce se întâmplă, sunt nevoită să stau la aceiași masa cu ea, în propria mea casă.

- Aș dori să gătesc eu mâine. spune Sofia

- Bineînțeles că îți place să gătești! Nu ți-ai putea permite niciodată un bucătar...

- Ai vrea să mă ajuți mâine în bucătărie?

- Dacă nu ai observat, avem bucătari!

- Adevărul este că abia aștept să gătesc pentru noua mea familie! îmi spune Sofia

- Tu vrei s-o înlocuiești pe mama?

- Nu! Nu am vrut să spun asta...

Aceste cuvinte m-au rănit și am preferat să mă ridic de la masă. Mama mea, a murit cu mult timp în urmă, nici măcar toți banii din lume n-au putut s-o salveze... Iar acum sunt obligată să privesc altă femeie la brațul tatălui meu. O urăsc din suflet!

Am mers în camera mea si am sunat-o pe Andra:
Bianca: Nu mai suport toată situația asta!
Andra: Ce s-a întâmplat!
Bianca: Hai să ieșim undeva, că simt cum mă sufoc aici!
Andra: Bine!

Nici nu i-am acordat atenție tatălui meu, am vrut doar să ies din casă cât mai repede.
M-am dus la un eveniment de curse, după cum a stabilit Andra. Concurenții veneau spre noi.

- Cred că tu ești Bianca, am auzit multe despre tine! îmi spune unul dintre ei

- Și eu mă bucur să te întâlnesc!

- Ce zici... ieși cu mine dacă câștig cursa? mă întreabă el

- Interesant... Și dacă pierzi?

- Eu nu pierd niciodată! îmi spune încrezător

Băiatul, al cărui nume nu-l știu, se apleacă spre mine, iar eu îl sărut în timp ce camerele sunt îndreptate spre noi. " Presa m-a iubit întotdeauna! "

- Ne vedem la finalul cursei! îmi spune el

- Ești singură de ceea ce faci? îmi spune Andra

- Ești doar geloasă că nu ți-a oferit ție atenție!

Cursa a început, iar după puțin timp mașina acelui băiat a luat foc și a fost nevoit să oprească forțat; și astfel a pierdut cursa, fiind nevoită s-o ascult pe Andra:

- Și așa se duce întâlnirea... și reputația ta...

- N-o să se întâmple!

- Serios! Ești peste tot pe internet!

Îmi deschid telefonul, iar Andra avea dreptate, eram la modă pe internet în doar câteva clipe... Și nu pot spune că s-a zis lucruri bune despre mine. Sunt terminată...
Îmi era teamă de reacția tatălui meu. M-am întors acasă cu privirea în pământ. Am încercat să trec neobservată, dar...

- Bianca!

- Eu... Pot explica...

- Reputația este totul! Ne faci de râs!

- Îl cunoșteam și...

- Nu-mi pasă! Te gândești vreodată înainte să acționezi?

- Nu e vina ei, eu le-am făcut cunoștință! intervine Sofia cu o minciună, spre surprinderea mea

- Nu știu ce să spun, Sofia... îi spune tatăl meu

Tatăl meu, rămâne blocat pentru câteva momente, dar la fel rămân și eu. Nu mă așteptăm să sară, Sofia, în apărarea mea.
Sentimentul de vină mă copleșește... poate am judecat-o greșit... Tata a preferat să iasă afară, mă gândeam că vor anula nunta, și mă simt vinovată.

- Sofia eu...

- Nu trebuie să spui nimic! îmi spune ea cu o voce calmă

- Îți mulțumesc!

Sofia doar zâmbește și îmi mângâie părul cu drag.

În acea noaptea de-abia am putut dormi. Mă simt vinovată ea a riscat să se certe cu tatăl meu pentru mine.
A doua zi, eram hotărâtă să-i spun tatălui meu adevărul și mă grăbesc la parter. Observ că el și Sofia par fericiți, exact opusul la ceea ce mă asteptam eu să fie.

- Mă bucur că sunteți fericiți! Am crezut că...

- Presupun că ți-ai dat și tu seama că ea nu este că restul, din motiv ce a luat vina

- Da... Poate am judecat-o greșit!

Sofia vine spre mine și mă îmbrățișează, îi pot simți căldura și grija pe câte mi-o oferă și zâmbesc.