MASCA : ⁱⁿ ⁱⁿᶠʳᵘⁿᵗᵃʳᵉᵃ ᵖʳᵒᵖʳⁱᵉⁱ ᵐᵃˢᵗⁱ | ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

𝑇ℎ𝑒 𝑠𝑚𝑒𝑙𝑙 𝑜𝑓 𝑐𝑎𝑓𝑓𝑒𝑒 𝑖𝑛 𝑡ℎ𝑒 𝑎𝑖𝑟

 

— Vreau la cafenea..., se smiorcăi din
nou, enervându-o la culme pe bruneta.

După-amiaza îi prinsese pe toți cu o Demi, neobișnuit de gălăgioasă și hotărâtă să meargă la cafenea.

—E bine sa vrei Demi, îi răspunse sec, privind plictisita undeva prin camera.
— Dar IU, te rog! Te rog , te rog , te rog , te rog ,te r-
— Of , mă doare capul! Fie, mergem... Numai taci o data , că mă doare capul ! se răsti, dandu-si ochii peste cap .
— Yey! Am cea mai buna , drăguță , cool și tare soră! râse Demi îmbrățișandu-si sora.
— Da ,da , cum spui tu, răspunse IU îmbrățișându-si și ea sora .

Atmosfera din cafenea era una foarte liniștită și primitoare, ceea ce o bucura pe tânăra brunetă, ce privea calmă picurii de ploaie, ce se prelingeau lent pe geamul clădirii. Își îndreptă privirea spre ceilalți, care vorbeau între ei, energia lor, amețindu-o .

— Mă duc să-mi i-au o cafea, spuse scurt, ridicându-se lent de la masă.
— Dar vine imediat comanda, spuse repede Jin, privind în spate spre tejghea.
— Știu, dar parcă aș vrea și o cafea pe lângă prăjitură, și oricum voiam să mă duc până la baie, explică, întorcandu-se și mergând spre tejghea.

Liniștea profundă din cafenea, fu deranjată de sunetul ascuțit al clopoțelului de la intrare, anunțând venirea vreunei persoane.

Neimportant.

Aștepta tăcută sa i se servească cafeaua mult dorită, zâmbind in colțul gurii, atunci când mirosul delicat de cafea, îi umplu nările. Apucă cu grijă paharul cu băutura fierbinte și păși ușor spre masa unde o așteptau ceilalți .
Privirea îi era pierdută în valurile mici, ale băuturii, culoarea neagra parca hipnotizându-o.

Fiind atenta doar la pahar, nu văzu venirea unei persoane din față, reușind să se izbească puternic de pieptul acesteia, vărsând toată licoarea amară și fierbinte pe cămașa de un alb imaculat a persoanei .

Bruneta se dădu un pas mai în spate, plescăind deranjată din buze, văzându-si prețioasă licoare, pe hainele ,, victimei".
Spuse absentă și cam indiferenta un "scuze " privind în continuare cămașa pătată.
— Ești fata din cimitir, asa-i, auzi o voce mirată și plăcută de băiat .

"Fata din cimitir". Strâmbă din nas, formularea părându-i-se de-a dreptul înfricoșătoare.
Curioasă iși ridică capul, pe neașteptate fiind izbită din plin de un negru strălucitor.

— O, doar nu ești...,murmură, privind spre brunetul înalt, ce îi zâmbea prietenos.

Poate chiar prea prietenos.

Jungkook ii zâmbi fetei , afișându-si dințisorii de iepuraș perfecți , de un alb imaculat .
Fata îl privea cu ochii cat cepele, dorindu-si sa intre în pământ cat mai repede. Cum se putea sa dea de el aici și să se mai și ciocnească? Și-ar fi dorit să-l reîntâlnească într-un loc mai special și cu siguranță nu așa.
Își reveni totusi, imediat luând un șervețel la întâmplare de pe o masă, încercând să șteargă stângaci cămașa băiatului, sub privirea insistentă a acestuia.

— Ai putea sa nu te mai holbezi așa la mine, mârâi deranjată, neluându-si privirea de pe pata maronie, simțind totuși rânjetul brunetului.
— O să incerc, dar nu promit nimic, schiță un zâmbet inocent, îndreptându-si privirea spre masa unde îl așteptau prietenii lui.

Ce măgar. Gândi, apăsând mai tare pe șervețel, băiatul scâncind din cauza lichidului fierbinte.

— Auci, țâțâi îndepărtându-i mâinile de pe cămașă.
— O meritai, dădu din umeri, privindu-l nepăsătoare.