MASCA : ⁱⁿ ⁱⁿᶠʳᵘⁿᵗᵃʳᵉᵃ ᵖʳᵒᵖʳⁱᵉⁱ ᵐᵃˢᵗⁱ | ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

Hᴇᴀʀᴛʙᴇᴀᴛ

Bruneta nu se gândise nici măcar o secundă că, Jungkook ar fi putut fi o companie atât de plăcută. Părea atât de cald și în același timp atât de sigur pe el.
Fusese o cină liniștită și gustoasă. Nu putea spune că a aflat concret ceva despre el, fiind destul de concentrată pe chipul lui atunci când acesta vorbea. Și oricum, nici nu vorbiseră atât de multe. Mai mult lucruri mărunte și generale, dar care o făcură să se simtă relaxată. 

Îi returnase cămașa, brunetul fiindu-i recunoscător pentru faptul că i-o călcase și spălase, mulțumindu-i politicos.

Când deciseră că era timpul să se retragă, bruneta simți un gol în stomac, care nu putea fi de la mâncare.

— Mă bucur că ai ales să-ți petreci timpul în compania mea, îi zâmbi scurt, așezându-si mai bine paltinul pe el.
— Mulțumesc și eu pentru invitație, îi răspunse, trecându-si limba peste buze, privindu-l cu, coada ochiului .
— Poate ne vom mai revedea, glăsui privind atent strada întunecată, bruneta aprobând ușor din cap, schițând un zâmbet șters.
— Atunci, o să-mi i-au la revedere. Te descurci sau te duc eu?

— Mă descurc, mersi, îl lămuri făcându-i semn spre mașina ei ce era parcată chiar peste drum.
— Oh, în cazul ăsta, drum bun, mai spuse zâmbind, înainte să traverseze, bruneta vrând parcă să mai spună ceva, dar nu apucă.

— Sper să ne revedem cât mai curând, șopti privindu-i pierdută, silueta ce intrase într-o mașină neagră, care dispăruse în umbră orașului.

༆༄

— De ce ne întâlnim mereu la ore așa târzii? De când ne cunoaștem, nu am ieșit niciodată dimineața sau la amiază , doar seara, se bosumflă tânărul.

— Scuze Tae , dar serviciul nu-mi permite sa ne vedem mai devreme .
— Știu, dar sâmbăta și duminica tot așa ieșim !

Miru se opri în loc și oftă facandu-i semn lui Taehyung sa se așeze pe o banca din parcul prin care se plimbau.
— Uite Tae, intr-adevar , e și alt motiv , dar momentan nu ți-l poți spune . Îmi pare rău .

— Nu, e in regula...înțeleg, murmură, schițând un zâmbet slab.
— Mulțumesc TaeTae pentru că mă înțelegi, chicoti ușor , prinzându-l prietenește de după umăr.

Tae și Miru se înțelegeau foarte bine și erau prieteni buni, chiar daca amândoi se plăceau in secret . Totuși niciunul nu avea curajul sa se confeseze primul.
Într-un fel , asta era ciudat ...de ce Tae nu se purta cu Miru ca și cu celelalte fete ?

Taehyung se îndrăgostise cu adevărat de Miru , și nu o plăcea doar pentru fizic , ci și pentru felul ei de a fi . Deja renunțase de a mai frecventa cluburile, și de a mai face ,, ochi dulci " altor fete .

Pentru prima oară în viață lui , își dorea să fie serios și să aibă o relație adevărată.
Acum mai trebuia doar să apară , acel moment,, potrivit" pentru a-și mărturisi sentimentele.

𓂀

— Yoon ? Yoongi. MIN YOONGI!
—Mm? Ce e, răspunse sec, într-un final brunetul.

Fata îl privi deranjată, bosumflandu-se.
— Ce-i cu tine ? De ce ești asa adormit și pierdu ?
— Sunt doar obosit, zumzăi, neluându-si ochii din cartea pe care o citea.
— Yoon,știi că pe mine nu mă poți minți, spuse supărată bruneta, încrucișându-si brațele.
— Știu. Asta e și problema, oftă, lăsând cartea deoparte.

IU îl privi îngrijorată, așezându-se pe marginea patului lângă el.
In ultimul timp , slăbise , devenise mai palid și mereu îl surprindea privindu-o absent .

Își așeză ușor mâna peste a lui , privindu-l compătimitor și blând .
— Haide Yoonie...spune-mi ce te frământă.
— Eu, trebuie să-ți mărturisesc ceva, reuși să spună, privind absent podeaua.
— Te ascult .
— Ideea e că- adică adevărul e că te-am mințit în legătură cu persoana pe care o plac.

Brunetul își ridică confuză sprânceana, așteptând continuarea.
Tânărul inspira adânc aerul călduros din cameră , care avea și mirosul plăcut al brunetei de lângă el, asta liniștindu-l un pic .

— Iubesc pe altcineva. Am iubit această persoană, de când am cunoscut-o.
— Yoongi, spuse ferm tânăra privindu-l in ochi, nu înțeleg de ce dramatizezi așa, nu e nimic rău în ce spui, și să știi că nu sunt supărată pentru că m-ai mințit în legătură cu, hm... cealaltă fată, în caz că asta te neliniștea.

Băiatul zâmbi trist la auzul vorbelor brunetei, înghițind ușor în sec.

— Problema e că acea persoană, ești tu.

Tânăra își mări considerabil ochii , cuvintele băiatului , străpungându-i auzul și sufletul .
Cum de nu-și dăduse seama? Acele priviri fugitive, acele îmbrățișări atât de călduroase, acele vorbe atât de profunde. Mereu fusese mai mult decât iubirea frățească. Își lasă privirea în jos, șocată, gândindu-se la ce auzise.

— Yoongi, reuși să se adune, știi bine că eu, nu am sentimente romantice pentru nimeni, iar asta mă face să-mi pară rău că tocmai tu, te-ai... îndrăgostit de mine, spuse, frământându-si mâinile, sub privirea tristă a brunetului. Nu-i vina ta că sunt eu sunt o insensibilă, crede-mă, dacă aș putea, m-aș îndrăgosti fara probleme de tine, ești cea mai potrivită persoană...,dar-
— IU. Uită-te la mine, o întrerupse prinzându-i mâinile intr-ale lui. In primul rând, nu ești o insensibilă, in al doilea rând, nu tu hotărăști de cine te îndrăgostești, așa că nu-ți bate căpușorul cu tâmpenii. Eu am vrut doar ca tu să știi ce fel de sentimente nutresc pentru tine, pentru că mă simțeam neliniștit in prezența ta, dar crede-mă,acum mă simt mult mai ușurat, îi zâmbi, fata pufnind tristă, mângâindu-i părul.

— Oppa vreau sa îți promit ceva. Vreau sa nu te îndoiești niciodată de prietenia și încrederea mea și promit că nu am sa îți dau temei ca sa fii îngrijorat. Îți promit că întotdeauna vei fi frățiorul meu mai mare, îi spuse îmbrățișându-l strâns.
Și...îmi pare rău , că nu te pot iubi în acel fel, dar să știi că te iubesc, oricum ar fi!

Brunetul ii zâmbi ciufulindu-i ușor părul.

— Știu că o faci. Dar acum hai sa ne odihnim, mâine e o zi noua, și nu trebuie sa ne umplem acum capul cu toate gândurile și în legătură cu ce ți-am spus adineauri, sa nu îți faci griji, o să apară și pentru mine o fata, sunt sigur, o încurajă, râzând.

— Fii sigur, ești atât de frumos și o persoana minunată așa că stai liniștit, zâmbi, privindu-l cu drag. Până la urmă era prietenul și frățiorul ei.

Obosita și plictisita , își bagă mai bine năsucul roșu în gulerul hainei pe care o purta , inspirând aerul călduros . Își scoase din buzunar telefonul verificând ora , dandu-si pentru a o suta oară ochii peste cap , de când ieșise din vilă, și asta pentru că Demi a avut chef de cumpărături! Refuzase să intre în magazin alaturi de sora ei , pentru că , chiar nu avea starea necesara , că alte dați, să-și piardă timpul pe bijuteri și rochii , mai ales că avea o grămadă acasă .

Privea absentă spre stradă, mașinile si oamenii care treceau . Viața ei luase așa o întorsătură ciudata de când îl întâlnise pe brunet, care îi bântuia mintea permanent . Acel băiat cu privirea de miere , care o făcuse să viseze cu ochii deschiși și îi readusese un mic zâmbet pe buzele ei împietrite.

Își scutură frustrată capul , încercând să își scoată iar din minte acelasi chip angelic .
Și ca și cum nu era de ajuns , pe strada opusă , îmbrăcat într-un palton și cu un par ciufulit , se afla chiar Jungkook.
Ar fi vrut sa îi strige numele și să-i facă din mână, dar se răzgândi repede, scuturându-si debusolată capul. Nu era cazul să iasă în evidență acum, mai ales că nu se simțea pregătită să se piardă iar în privirea lui.

Îi privi fascinată mișcările rapide, dar totuși grațioase , zâmbind ușor în colțul gurii . Se întoarse cu spatele , inspirând tristă aerul de octombrie .
Toamna...atât de colorată...la fel ca și sentimentele neînțelese care în ultimul timp îi pictau inima tristă și goală...

Printre sutele de frunze căzute , îți regăsesc căldura...și iubirea...
M-am ales cu o colorată toamnă în inimă...