MASCA : ⁱⁿ ⁱⁿᶠʳᵘⁿᵗᵃʳᵉᵃ ᵖʳᵒᵖʳⁱᵉⁱ ᵐᵃˢᵗⁱ | ʲᵉᵒⁿ ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

𝑇ℎ𝑒 𝑆𝑡𝑜𝑟𝑦 𝑆𝑐𝑒𝑛𝑒 𝑖𝑛 𝑜𝑢𝑟 𝑚𝑖𝑛𝑑𝑠

Zilele treceau parcă mai lent decât de obicei, iar telefonul își găsise loc permanent lângă bruneta melancolică.

Nu știa dacă era așa din pricina ploilor reci ce se abătuseră în ultimul timp deasupra Seul-ului sau din cauza unui brunet ce nu dăduse încă niciun semn.
Oftă obosită, privirea ei fiind de mult pierdută undeva printre florile ușor ofilite din vaza străvezie. Pleoscăi zgomotos din buzele-i roșiatice, preferând să dea vina pe vremea cenușie, pentru starea ei de spirit.
Era mai bine sa se minta singura, decât să recunoască cât de mare efect avea acel băiat asupra ei.
Pufni la aceste gânduri, întorcandu-si privirea spre pagina gălbuie la care rămăsese de mai bine de jumătate de oră.
Era doar curioasa. Cu siguranță doar asta era. Nu era genul care sa placă pe cineva la prima vedere. Deci, alta variantă nu era.

Ea era pur și simplu doar intrigată de apariția misterioasă a brunetului în viața ei.

Sunetul deranjant al unei notificări, o făcu pe tânăra sa tresară, micul vis in care fusese prinsă ceva timp, dispărând ca și cum nici nu ar fi fost.
Se frecă plictisita la ochi, căscând larg.
Se întinse puțin, luând absentă obiectul negricios, lumina ecranului, făcându-o sa strâmbe din nas. Un mesaj.

Îl deschise curioasă, privind mai întâi sceptica spre numărul necunoscut.

Bună ziua. Sunt Jungkook. In legătură cu, cămașa. Diseară, in jurul orei 20³⁰ aș fi liber. Dacă și tu poți, propun sa ne întâlnim la adresa pe care ți-o voi trimite. E un loc pe care îl frecventez și este destul de liniștit. Aștept răspuns. :)

Bruneta clipi buimacă de câteva ori, recitind mesajul de mai multe ori.
El...el chiar nu uitase.
Pufni amuzată observând modul formal și politicos in care brunetul se exprimase , având în vedere faptul că, atunci în cimitir, părea alta persoană. Una calda, blândă, delicată și plină de un farmec aparte. Iar la cafenea...,părea doar un bărbat chipeș mult prea stresat și obosit din cauza serviciului și a unei zile pline de îndatoriri.
Înghiți în sec, mușcâdu-si buza stresată, gândindu-se cum ar trebui să-i răspundă bărbatului.
După mai multe încercări eșuate, reuși să trimită, cu reținere, răspunsul final.

Bună ziua. Da, pot veni. Aștept adresa.

Era prea distantă? Sau prea directă? Eh, oricum deja trimisese mesajul.

Își bagă încordată unghia între buze, așteptând adresa, care nu întârzie să apară pe ecranul străveziu. Citi repede, căutând imediat locația pe internat.

Era un restaurant destul de micuț, dar extrem de primitor și călduros. Din imaginile afișate, putu observa micile felinare, ce erau agățate prin încăpere, luminând plăpând, iar daca stăteai la terasa, puteai privi spre micul lac, ce se întindea chiar sub, nuferi albi și roz putând fi vizibili pe suprafața apei, ce reflectă superb luminile felinarelor.

Zâmbi surprinsă, admirând vrăjită imaginile. Așa un loc sublim, doar pentru a înapoia unui necunoscut, o cămașă?
Părea un vis mult prea ireal.
Chicoti încântată la aceste mici gânduri, mușcându-si emoționată buza.
Oare...și el voia să se cunoască? Poate se împrieteneau și...
Bruneta își scutură capul, pufăind deranjată. La ce se gândea? Începea să se surprinsă singură. Așa gânduri, nu mai avusese niciodată. Asta trebuia să o pună pe gânduri nu?

Se ridică din fotoliu, privind fugitiv ora. 15⁴⁰. Avea timp berechet. Își lasă telefonul pe masă, luându-si un palton mai gros, intenționând să iasă puțin afara pentru a-și limpezi gândurile învolburate.