Iubire rebela

Capitolul 1

Suna alarma. Ridic capul de pe perna și ma uit la ceas. Sapte... Pufai zgomotos si ma ridic lenes din pat. Deschid ușa de la camera si dau nas in nas cu mama.
-Buna dimineața Mia.
-Buna dimineata mami.
-Cum ai dormit puiule?
-Foarte bine. Imi era dor de camera mea.
Trec pe langa mama, o sarut pe obraz si deschid usa de la baie.
-Mia...
-Da mami.
-Sa stii ca mi-a fost dor de tine si ma bucur ca esti din nou aici cu mine. Te iubesc mult sa nu uiti asta niciodată.
-Si eu ma bucur ca sunt aici mama. Si eu te iubesc.
Intru la baie. Ma uit in oglinda si zâmbesc scurt gândindu-mă la ziua de azi. Uitasem sa va spun ca azi va fi prima zi de școală. Școală in care am avut cele mai urate amintiri. M-am reintors pentru a ma razbuna pe toti cei care m-au umilit odata.
Ies din baie si ma duc spre camera mea pentru a ma pregăti. Ma îmbrac cu o pereche de blugi albaștri foarte stramti, o cămașă alba, putin transparenta. Aleg o pereche se balerini albi si geaca mea de piele. Ma dau cu rimel, un pic de creion negru, luciu de buze, imi asez parul cret, imi iau geanta, cheile si ies pe ușa.Acum aveam încredere in mine, eram stapana pe mine si aveam de gand sa arat asta la toata lumea.
In drum spre școală trec pe la cafeneaua mea preferata, si imi iau cea mai dulce cafea. Asa beau eu cafeaua,si mama spune ca beau mai degrabă ceai, nu cafea. In fine.....
Ajung in fata școli. Ma uit împrejur.... Si vad tot felul de adolescenți... Care stau singuri, care in grupuri, care fumează, care rad de alti... Imi vin in minte clipele urate petrecute.... Dar acuma sunt alta persoana... Înaintând am vazut fosta mea clasa... Care se pare ca rămăsese la fel... Cu toată încrederea pornesc spre ei.Vroiam sa le vad reactia când ma vor vedea dupa 2 ani de absenta.
-Salutare la toata lumea.
-Mia??? Era Cris, tocilara clasei care se pare ca a ramas la fel.
-Da,afișând un zâmbet fals.
-Parca erai la New York.
-Da eram.Da se pare ca m-am întors, si ma uit spre Adelina ridicând sprânceană.
Adelina era printre persoanele pentru care m-am întors.
-Sa intors Mia, clasa, si incepe sa rada si dupa ea toata clasa.
-Vrei sa încetezi cu mascareala asta? Dai dovada ca nu ai nimic in cap....
-Cum îndrăznești sa imi vorbești asa? Ti-ai uitat locul fetita!
Ma uit la ea in scârbă si dau sa plec cand ii simt mainele pe umeri mei si ma trage înapoi.
-Unde crezi ca pleci asa repede?
Uitându-mă in jur vedeam cum toata lumea rade, susoteste si ma gandesc ca acum era momentul sa pun prima cărămidă in planul meu de răzbunare. Si ma pun in fata ei, foarte aproape de fata ei si uitându-mă fix in ochi ei zic:
-Daca ma mai atingi vreodată, jur ca o sa ramai fara par in cap. Spunându-i astea plec încrezătoare de acolo si nu e nevoie sa ma mai uit in spate sa imi dau seama ca Adelina fierbea de nervi si colegii rămăsese gura casca. Stiam ca o sa vrea sa isi ia revanșa, dar pe moment sunt mulțumită cu atat.