Iubire rebela

Capitolul 15

Din perspectiva Miei

Stateam intre doi cocosi drept arbitru. Nu stiam care pe care  va fi si cine isi va lua primul pumn. "Se bat băieții pentru tine si tu ai o satisfacție mare" imi spune conștiință si eu ii dau dreptate. Ma simteam flatata cand vedeam ura cu care se priveau. Totuși nu înțelegeam de ce Aaron reacționează asa.
-Nu o sa meargă nicăierea cu tine, spune Aaron nervos.
-Ea trebuie sa aleaga ce sa faca nu sa spui tu. Daca ea vrea sa vina cu mine vine daca nu tot vine, spune Mark nervos tragandu-ma de mana in spatele lui.
-Mia... Ai de gand sa te duci cu asta? Parca spuneai ca nu ai nici o treaba cu el, imi spune Aaron si vad dezamăgire pe fata lui.
-Mia... Ce spune asta? E adevărat?zice Mark la fel de dezamăgit.
Am cazut eu la mijloc acum . "Asa iti trebuie daca vorbește gura fără tine" imi spune conștiință in timp ce râde de mine.
-Eu zic in felul următor... Cand va decideți sa nu mai arăți ca niste cocosi si sa va mai certati degeaba atunci sa ma căutați, pana atunci nu vreau sa va mai vad, zic eu pe un ton foarte ridicat . Ma întorc si plec lăsându-i cu gura căscată. "Auzi la ei.. Tot eu sunt vinovată ca ei sunt niste nesimțiți" zic in gând. "Ai c-am pierdut întâlnirea cu Mark doar voi doi" imi aduce aminte conștiință. Nu eram eu destul de nervoasa trebuia sa imi mai aduc aminte si de asta.

Intru in casa si strig dupa mama. Nu răspunde nimeni. "Oare pe unde umbla mama la ora asta?" zic in gând urcând scarile pentru a ajunge in camera mea. Eram frântă după tot show-ul facut azi la liceu.

Ma asez in pat si gandul imi zboara la Mark. La vorbele lui, la mângâierile lui si la buzele lui. Adorm cu gândul la întâlnirea pe care trebuia sa o am.

Ma trezește un sunet pe fundal. Ma trezesc buimaca si imi dau seama ca e telefonul meu. Ma intind dupa el si il pun la ureche.
-Alo?spun pe jumătate adormită.
-Ce faci Mia?spune Aaron. Ma gandeam ca a inteles mesajul pe care l-am spus in curtea școlii.
-Ce doresti? Vrei sa imi tii iarasi vreo morala?zic plictisita.
-Mia de ce vorbești asa cu mine? Nu erai asa la New York... Te-ai schimbat de când a aparut Mark in viata ta, imi zice cu o voce supărată ai tristă.
-Nu a aparut nimeni in viata mea Aaron... Si nu m-am schimbat doar ca nu imi place sa dau explicatii si nici sa fiu judecată de actiunile mele, ii spun mai calm. Stiam ca el nu are nici o vina.
-Nu vreau sa pierd prietenia ta Mia, zice in șoaptă . Nu pentru el. Promit ca nu o sa iti mai zic nimic, imi zice trist.
-Mulțumesc, ii zic scurt.
-Nu vrei sa iesim sa beam o cafea?zice schimbând subiectul. Stiam ca vroia sa se revanșeze pentru ce sa intamplat azi si sincer vroiam sa ies si eu din casa si sa ma mai iau cu altceva, sa mai uit de Mark.
-Ma schimb repede si mergem, ii zic scurt. Ma ridic din pat, imi aleg ținută si ma indrept spre  baie. Aleg ceva lejer, casual.

-Mami ies in oraș , ii zic in timp ce ma incaltam.
-Bine puiule.Ai grija de tine, imi spune si inchide usa dupa mine.

Ne plimbam deja de vreo ora prin parc. Am luat cafea la pahar si am decis sa mergem sa facem o plimbare. Aveam nevoie de ieșirea asta in aer liber. De cand am ajuns numai probleme am avut. Nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa ma îndrăgostesc si asta se va transforma într-o drama.
-La ce te gandesti?imi întrerupe șirul gândurilor Aaron.
-La ce întorsătură a luat viata mea, ii zic sincer. Stiam ca pot sa am încredere in el si sa ii povestesc ceea ce se întâmplă cu mine.
-Vrei sa vorbesti despre asta?imi spune parcă citindu-mi gândurile.
-Când am decis sa ma reintorc, am zis ca vin pentru a ma putea răzbuna, dar pana acuma tot planul meu a eșuat. Si ca totul sa fie si mai complicat m-am incurcat cu un tip despre care nu știu nimic. Macar un lucru bun mi se întâmplă in toata încurcătură asta, zic lăsând un oftat lung sa iasa.
-Care e acel lucru bun?zice curios.
-Ca tu esti aici langa mine. Sunt foarte norocoasă ca te am in viata mea, ii spun strangadul in brațe.

                                        *

Inca eram nervos din cauza situației create astăzi. Nu inteleg ca cauta ala pe langa Mia. Numai gândul ca putea sa o atinga sau sa o stranga in brate ma face sa ma incordez si sa dau cu piciorul intr-o banca. Ma plimbam de nebun prin parc. Trebuia sa fac ceva ca sa nu ma mai gândesc la ea. Imi era dor de clipele petrecute împreună. Vreau sa o mai simt la pieptul meu, sa o strang in brate, sa ii sarut buzele pline si dulci. Nici o fata nu avea dulceață pe care o avea ea. "Recunoaște ce simti pentru ea" imi spune conștiință. Nu ma pot abține si înjur in barba.

Nervos decid sa ma intorc si să ma duc acasă, ca oricum nu m-am calmat, mai multi nervi mi-am făcut. Nervii mei ajung la punctul maxim când ma întorc si in fata mea era nimeni altcineva decât Mia cu nenorocitul ala. Se strângeau in brațe. Simt cum turbez, cum nervii iau controlul asupra mea. Ma indrept spre ei cu pasi rapizi si nu mai astept sa zică cineva vreo ceva și ii trag cu toata forță una lui Aaron. Mia ramane stana de piatra neștiind ce sa facă.
-Parca spuneai ca nu vrei sa ne vezi, si acuma te văd cu ăsta, ii spun țipând la ea. Nu mai era in stare de nimic nici macar sa vorbească. Se citea teama pe chipul ei.
-Ce cauti aici?reușește sa rostească cu o voce joasă.
-Iti bati joc de mine?tip la ea si ma apropii mai mult de ea.
-Nu tipa la ea,imi zice Aaron si ma trezesc cu un  pumn in gură. Simteam gustul sângelui in gura. Imi duc mâna la gura si scuip pentru a scăpa de acel gust dulceag.
-Nu imi spui tu mie ce sa fac, spun pregatindu-ma sa ii mai ard una când aud vocea Miei.
-Gata... M-am saturat de amandoi. Nu vreau sa te mai vad niciodată, imi spune si pleaca plângând. "Ce fraier esti... Iarăși ai făcut-o sa sufere" imi spun in gand nervos.
-Vezi ce ii faci... Stai dracului departe de ea... Următoarea data nu o sa ma mai iei prin surprindere si nu o sa mai raspund de mine, imi scuipă in față și pleacă și idiotul.

"Ce dracu am facut iarasi? "imi zic in gand in timp ce hoinaresc in neștire. Nu stiu unde sa ma duc, nu știu ce vreau cu adevărat..." O vrei pe Mia"imi zice conștiință si ii dau dreptate. O vreau pe Mia ca sa ma pot simți bine si sa fiu eu însumi. Fără ea ma simt pierdut. "O iubesc" spun in șoaptă. Simt cum mi se ia o piatra de pe inima cand zic asta cu voce tare.

Fără sa imi dau seama realizez ca am ajuns unde sta Mia. Nu stiam ce sa fac sa urc prin infracțiune sau sa bat la usa. "Daca nu o sa vrea sa ma vada?" imi zic îngrijorat in gand. Decid sa escaladez balconul doar nu e prima data. Vreau neapărat sa o vad, sa o ating si pentru cinci minute dacă imi da voie. "De cand ai tu nevoie de permisiunea unei fete pentru a o atinge?Ai înnebunit de tot? " imi spune conștiință in timp ce râde  de mine.