Capitolul 6

136 6 0
                                    

Din perspectiva Miei
Era complet zapacita... Coborasem deja de jumătate de ora sa iau doua pahare de suc si ceva de ronțăit... Si ma plimbam ca nebuna prin bucătărie fara nici un sens... "Mia calmează-te, trage o gura de aer i-a ce ai de luat si dute înapoi in camera ca te asteapta Mark..." imi spun in gând pentru a-mi calma emoțiile...
Urc incet scările pana in camera mea pentru a-mi mai calma emoțiile... Ajunsa in față usei trag o gura mare de aer si intru... Si mai ca era imi cada tava din mana când vad un Mark fara tricoul pe el... Nu imi puteam lua privirea de el... Arata ca un zeu in toata splendoarea lui... "Mamaaaa... Ce corp" si fara sa ma gândesc prea mult imi musca buza de jos.... Mark observa fata mea si spune:
-Daca nu e ok asa, si arata spre trupul lui prea bine facut, pot sa imi iau tricou înapoi pe mine. Tu ai zis sa ma simt ca acasa si eu asa stau acasa, si zâmbește-n coltul gurii.
-Nu e ok. Nu ma deranjează, spun înghițind in sec.
-A... Ok atunci... Vrei sa te ajut?
-Nu mulțumesc. Ma descurc...
"Ai pus-o Mia.... Acuma sa te vad cum faci fata la asa ceva.. "ma mustra conștiința.
-Si cu cine locuiește tu aici?
-Cu mama deocamdată.... Tatal meu e plecat mai tot timpul cu afaceri, spun cu tristețe.
-Tu cu cine locuiește?si astept răspunsul lui cu sufletul la gura.
-Aaaa... Cu...bunica mea... Ai mei parinti ai murit într-un accident de mașină.
Simt in vocea lui tristețe si dor...
-Oooo... Imi pare rau... Nu am vrut sa... "Ce nu ai vrut Mia... Ce nu stiai asta? Nu ți-a spus Cris?" si imediat îmi dau doua palme mintale.
-Stai linistita... A trecut ceva de atunci... Cu toate ca le simt lipsa uneori, spune si lasa privirea in jos.
Si rămân uimita cand vad un alt Mark... Unul sentimental si trist.... Ma asez in pat lângă el si stam asa vreo 10 minute fara sa spunem nimic cand spune el:
-Da tu... Esti de pe aici?
-Eu? Da... Am locuit aici pana la vârsta de 13 ani si dupa am plecat...spun amintindu-mi de ce m-am întors.
-Si de ce te-ai întors?spune ridicându-și o sprânceană.
--Pentru mama si pentru a ma putea răzbuna pe mai multe persoane, spun lăsându-l perplex.
-Tu? Sa te razbuni? spune și începe să rada.
-Ce nu ma crezi in stare? Stai pe aproape si vei vedea, spun făcându-i cu ochiul. Pot sa te intreb ceva... Da din cap ca da si continui... De ce ai venit in seara asta aici?
-Nu ti-am spus... Pentru a vedea daca ești bine dupa tot ce sa întâmplat in cabina, spune si nu pare sigur de răspunsul lui.
-Lasa asta... Spune-mi adevăratul motiv pentru care esti aici.
Si il vad încurcat... Nu stie ce sa mai spuna... Se ridica din locul lui si vine aproape de mine si se apropie incet de buzele mele sarutandu-le tandru.... Ii răspund la sarut si incepe sa ma mangaie usor pe obraz, pe gat, pe maini.... Simt cum i-au foc sub atingerile lui.... Se distanțează putin de mine si zice calm:
-Imi era dor de ochii si buzele tale, spune si imi lasa un sarut dulce pe buze.
Eu raman tablou la auzul vorbelor lui... "Cea fost asta? Unde e Mark invincibilul?" spun uitându-mă in ochi lui negri...

Trecuseră ore bune de cand tot stăteam de vorba, ne mai mangaiam, ma mai sărută fugitiv... Era placut sa stau asa langa el...
-E tarziu deja... Eu o sa plec, spune in timp ce se imbraca.
-A... Pot sa te rog cv?spun rapid.
-Da Mia spune.
-Poti ramane in noapte asta la mine? Si asa mai sunt cateva ore si trebuie să mergem la școală...zic eu fastacindu-ma si inrosindu-ma la fata.Mark se uita la mine si nu ii venea sa creadă ce auzise...
-Nu știu dacă e o idee buna... Daca vine mama ta și mă prinde aici?zice ingrijorat.
-Stai liniștit ca mama nu vine la mine in camera da pentru liniștea ta inchidem usa cu cheia... Ramai?
Il vedeam pe Mark cum sta in dubii si deja ma asteptam la un refuz cand el zice:
-Bine atunci. Raman, si imi zâmbește.

Stinge lumina din camera si se baga langa mine in pat... Eu ma intorc cu spatele la el si ma lipesc de el ca sa ma poate strange la pieptul lui. "O sa adorm in bratele lui... Sigur am înnebunit de tot" vorbesc eu cu mintea mea.
-Noapte buna Mark, ma întorc la el si il sarut pe buze scurt.
-Noapte buna și ție Mia, si ma strânge mai tare la pieptul lui.

                                          *
Eram treaz de vreo jumătate de ora și tot nu ma saturam sa o privesc in timp ce dormea... Avea o fata de ingeras cand dormea ca ea in general era un drăcușor... Care se pare ca imi facea viata foarte grea... Nu știam ce se întâmplă cu mine in preajma ei... Aveam emoti, ma treceau o mie de ape... Si ma gândeam numai la buzele ei, la pielea ei fina... Am jurat ca nu o sa mai iubesc niciodată... Am suferit odata prea mult... Am jurat ca o sa tratez fetele in cel mai josnic mod posibil... Da vad ca cu Mia nu pot... Mi-a intrat pe sub piele fara sa faca prea mult... Asta ma pune pe gânduri, ce ar putea ea sa imi faca fara macar sa imi dau seama...

O mângâi incet pe obraz... O vad foinduse in pat... Exact ca o felina se întindea... Mintea mi-a zburat imediat la prostii... "Calmează-te Mark" imi zic in gand.
-Buna dimineața frumoaso.
-Buna dimineața, spune si imi da un pupic pe obraz. Cum ai dormit?
-Am dormit dus... Eram obosit, ii spun si o sarut pe năsuc... "Ce e frate cu tine? Frumoaso??? Pupaturi pe nas??? Nu e a buna asta....".

-Mia, de ce ai usa incuiata?se auzi vocea mamei ei.... "Da.. Bravo... Acu sa te vad" rade conștiință de mine.
-Aaa.. Mamaaaaa... Am uitat complet... Iesi pe geam...imi spune ea zâmbind.
Ma gândeam ca face misto da o vad foarte serioasa.
-Mia esti bine?se auzi iarasi vocea mamei.
-Da mama imediat, spune facandu-mi semne sa ies mai repede.
-Ne vedem mai încolo, si ies in graba pe geam, da nu inainte de-ai mai un sarut dulce pe buzele ei mici si cărnoase.

Iubire rebelaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum