– Arăți ca naiba, mi-a zis Travor în timp ce urcam pe bancheta din spate și am tras ușa după mine.
M-am strâmbat în timp ce îmi încheiam centura de siguranță.
– Mda, mulțumesc. Iar alarma m-a lăsat baltă, am zis în timp ce un zâmbet mi se întindea pe față.
Rebecca a rânjit de pe scaunul de lângă șofer și a început să scotocească prin geantă, scoțând o perie de păr.
– Perie de păr, fă cunoștință cu cel mai mare coșmar al tău. Părul lui Lynn, a spus întinzându-mi-o.
– Doamne, ești groaznică, i-a zis Travor în timp ce își stăpânea râsul. Tind să cred că latura dementă a familiei s-a dus doar înspre tine.
– Nu e vina mea pentru că vreau ca persoanele din jurul meu să arate cât de cât decent.
Am luat peria de la ea din mână și am privit-o stupefiată după care am izbucnit în râs.
– De ce mi te-a scos Dumnezeu în cale? Încă mă întreb câte păcate am avut la cinci ani.
– Multe puiule, multe, a zis râzând.
I-am mai aruncat o privire în timp ce îmi descâlceam părul.
Rebecca era genul ăla de fata care arăta super în orice împrejurare pe când eu arăt ca după o luptă cu veverițe în care era clar că eram depășită numeric.
Asemănarea dintre ea și Travor era destul de mare. Ambii aveau ochii de un albastru deschis și părul blond de culoarea nisipului ud. Diferențele stăteau la nivel psihic. Rebecca era mereu veselă, pasionată de tot ce înseamnă destin, pe când Travor era tipul rațional, care se bazează pe fapte concrete.
– Ieri era să fiți chemați la căpătâiul meu, dar Dumnezeu vă iubește și mi-a mai lăsat timp să stau pe capul vostru, am zis.
– Iar ai descoperit rezerva de tequila a lu’ maică-ta, a întrebat Travor trăgându-și ochelarii de soare pe ochi în timp ce trecea în depășire.
– Haha, nu. Era să dea peste mine un dobitoc pe trecere.
– Vorbești serios, a întrebat Travor panicat.
– Lasă că nu ne-o ia nimeni de pe cap, a zis Rebecca chicotind. Chiar eram curioasă în legătură cu rezerva de bautură. Prima și ultima dată când te-ai făcut turtă o fost atunci când ai aflat ca Gareth e gay.
Travor a început să rânjească. Normal că își amintea. Dansasem mai rău ca o stripteuză lovită în cap cu o bâtă de baseball.
– Măcar aveam demnitatea că muream călcată de un Porsche și nu de vreo dubiță.
– O, vai. Ai văzut cine îl conducea?
– Nu l-am mai văzut până acum și încă mă rog să nu îl mai întâlnesc veac, am zis și i-am înapoiat peria.
– Hm…, interesant a zis Travor masându-și bărbia. Mi se pare că ți-o picat cu tronc.
– Ce? Ai înnebunit?
L-am privit prin oglindă și numai atunci i-am văzut sclipirea din ochii. Nu era de bine. A ridicat din umeri și a intrat în parcarea școlii.
A coborât din mașină și am închis ușa în urma mea. Am făcut câțiva pași pe trotuar și în câteva secunde eram înconjurată de Travor și Rebecca.
CITEȘTI
Amintește-ți de mine
Romance"Uneori îl simțeam atât de aproape încât mă puteam îneca în lumina lui, iar alteori era ca și cum ar fi scufundat în apă, unde eu nu îmi puteam ține respirația decât câteva secunde." Unele lucruri nu pot fi schimbate... Asta a învățat Alliana...