– Au, am strigat.
Cam stătea deasupra mea, cu genunchii aşezaţi de-o parte şi de alta a taliei mele, rânjind încrezut.
– Ai învăţat în sfârşit să cazi, a chicotit. Asta merită sărbătorit.
– Partea proastă e că nu îmi dau seama dacă râzi de mine sau nu, am mormăit.
– Îţi zic eu că te-ai descurcat bine, a zis Jesse.
Stătea proptit de unul dintre stâlpii ringului, cu braţele încrucişate la pipept. Purta şi el echipamentul de antrenament, şi la fel ca în cazul lui Cam, îi venea perfect.
– Foarte bine, aş adăuga.
Adam şi-a făcut apariţia pe uşa largă a sălii, cu un aer superior.
– Tu de unde ai mai apărut, am întrebat lungind gâtul.
– Nu degeaba mi se zice “Fantoma”.
Am clătinat din cap şi l-am împins pe Cam de pe mine. Mă simţeam incredibil de stupid. Îmi dăduse două afurisite de zile ca să învăţ să cad. Să învăț să cad!
Kian şi David ziceau că e ceva normal pentru că nu am mai avut vreun contact cu genul ăsta de activitate, dar mie nu mi se părea o scuză bună.
– Alliana, vrăbiuţo, nu fi supărată. Promit că restul va fi mult mai uşor.
M-am uitat la Cam şi am ridicat din sprâncene.
– Hai nu mai spune, am zis sarcasică. Vezi să nu-mi ia două zile să învăţ să dau cu pumnul.
– De fapt, să loveşti e mai uşor decât să te aperi, a zis Kian de pe bancă.
Se tot juca cu un pistol de când a ajuns şi, sincer, asta mă neliniştea. El era îmbrăcat cu haine de stradă, o pereche de blugi negri, un tricou alb şi tenişi. Părul său era o masă încâlcită de bucle roşcate pe fundalul albăstrui al peretelui.
– Idee e să nu loveşti ca o fetiţă, a zis Cam.
Se ridicase de pe jos şi îmi zâmbea încrezut.
M-am încruntat şi mi-am adunat în cap toate lecţiile de autoapărare pe care ni le dăduse Travor mie şi lui Rebecca. M-am concentrat asupra mişcărilor pe care le-am văzut la Cam şi asupra unui film cu Jet Li pe care l-am vazut de curând.
Mi-am strâns degetele în pumni şi m-am repezit înainte, înspre el. Luat prin surprindere, Cam s-a ferit la milimentru de pumnul meu învelit în pânză.
S-a rederesat şi m-a privit cu ochii mijiţi.
– Mare greşeală, Alliana.
Era rândul meu să rânjesc. Şi-a lăsat capul pe o parte şi eu mi-am ridicat braţele la piept.
Mi-am depărtat picioarele şi mi-am mişcat tălpile goale pe saltea.
– Nu te juca cu mine, a rostit încet.
A început să-mi dea ocol şi eu mă răsuceam după mişcările lui. A făcut un pas în faţă, eu unul înapoi.
– Fi sigură pe paşii tăi, Blake, a zis Jesse.
– Nu te apropia prea mult, dar nici să te îndepărtezi prea tare.
CITEȘTI
Amintește-ți de mine
Romance"Uneori îl simțeam atât de aproape încât mă puteam îneca în lumina lui, iar alteori era ca și cum ar fi scufundat în apă, unde eu nu îmi puteam ține respirația decât câteva secunde." Unele lucruri nu pot fi schimbate... Asta a învățat Alliana...
