Joi după școală încă mă simțeam aiurea. Amețeala de la nebunia de luni din club nu îmi trecuse încă. Cam spunea că e din cauza oboselii și că trebuie să mă relaxez. O zicea el care arăta mai rău ca mine. După ce aflase că acea numită Sloan este iar liberă și își face de cap prin California era neliniștit și devenea ușor paranoic în legătură cu siguranța mea. Pentru pielea lui nu-i era frică. Îi era frică că mă va folosi ca să ajungă la el.
În majoritatea timpului stătea pe lângă mine și dacă nu era prin preajmă, era ori Rebecca ori Travor cu mine.
Îmi mai sugerase de câteva ori să păstrez o oarecare distanță între noi, dar am refuzat cu încăpățânare. Nu aveam să-l las atunci când avea nevoie de cineva lângă el.
“Relația” dintre noi nu a mai evoluat cu nimic în ultimele zile. După acel sărut, care cu greu poate fi numit așa, de pe plajă nu s-a mai întâmplat nimic care să necesite utilizarea acelor buze ale sale.
Mă transformam într-un hormon umblător! La naiba!
Am răsuflat și am încercat să fiu atentă la ce spunea Trav. Ceva legat de echipa de fotbal.
– Mă omoară efectiv omul ăla, a zis exasperat.
– De ce nu te lași, a întrebat Rebecca. Ți-am mai sugerat să o faci.
Trav și-a trecut degetele prin păr și a oftat.
– Nu e atât de simplu. Am nevoie de asta la scrisoarea de recomandare și, în plus, suntem atât de aproape de finala campionatului. Nu am muncit atât ca să-l las pe jigodia de Sean să-și asume meritele.
Aici îi dădeam dreptate. Sean era o jigodie mai mare decât Turnu’ Eiffel.
– Ce-i cu tine, Lynn? Nu te simți bine, m-a întrebat Trav pe un ton cald.
– Doar obosită, am mormăit.
– Ești obosită de o săptămână încoace. Te ține Cameron ocupată, a chicotit Rebecca.
Trav a ridact din sprâncene și s-a încruntat.
– Vorbești tâmpenii, Becca.
– Nu-mi zice “Becca”, a sărit împingându-l.
Travor nici nu s-a clintit și eu cu greu am scos un hohot de râs.
– Deci, care e faza, a revenit Trav.
– Am avut parte de o mică excursie cu Cam luni și mă simt cam nașpa.
Rebecca s-a oprit și s-a uitat la mine cu ochii mijiți.
– Cum ai îndrăznit să nu pomenești nimic? Trădătoarea Trădătescu!
Am ridact din sprâncene.
– Am știut că nu mă vei lăsa să plec, am zis și am ridact din umeri.
– Alo! Ai încurcat geamănul, zis făcând semne de la ea la Tarvor.
Acesta și-a dat ochii peste cap.
– Normal că nu te-aș fi lăsat să mergi. Cine știe ce avea de gând tipul? Nu-mi zi că ți-a dat să bei?!
– Ăăă, în afară de un suc, nimic.
CITEȘTI
Amintește-ți de mine
Romansa"Uneori îl simțeam atât de aproape încât mă puteam îneca în lumina lui, iar alteori era ca și cum ar fi scufundat în apă, unde eu nu îmi puteam ține respirația decât câteva secunde." Unele lucruri nu pot fi schimbate... Asta a învățat Alliana...
