Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 25▪️

          – Ți-a zis cineva că sincronizarea ta e de rahat, a întrebat Cam îmbufnat.

         – Uite un motiv pentru care nu cânt la tobe, a zis Jesse cu un zâmbet înfumurat.

           Știți momentele alea în care îți vine să deschizi pământul și să te arunci în groapă? Uite, ăsta era un motiv de genu’.

         – Bună Blake.

         Jesse și-a sprijinit capul de tocul ușii, zâmbind nestingherit pe când eu era cât pe aici să leșin. Varianta cu mutatul pe un alt continent sună destul de bine.

           – Mișto tricou, a continuat.

           Și atunci mi-am amintit de vestimentația mea. La dracu’! Câtă lume mă mai vede parțial dezbrăcată azi? Mi-am simțit obrajii supraîncălziți.

           Cam a mârâit încet și s-a tras mai înaintea mea.

           Jesse a început să râdă și și-a desprins trupul lung de lângă ușă. Și-a târât picioarele încălțate în bocanci și s-a trântit pe scaun. Și-a lungit picioarele peste parchet și și-a așezat un braț pe masă. A căscat larg.

           – Ai ceva cafea? Mor de somn.

           – Bagă-ți nasul și uită-te, a zis Cam.

           Jesse și-a ridicat teatral brațele în aer.

           – După ce că am avut parte de cea mai sălbatică noapte de o juma de an încoace, din cauza ta, mai faci și pe ofticatu’.

           – Și tu ești adeptul nopților petrecute în pat, citind o carte, a replicat Cam.

          Jesse a rânjit peste umăr.

          – Oricât de rău îmi pare pentru deranj, dar dacă stau bine să mă gândesc, nu îmi pare, trebuie să vorbim.

           Chipul lui a devenit brusc serios.

           Cam a încuviințat și s-a întors spre mine.

          – La mine în dulap vei găsi haine. Ia ce ai nevoie și după cobori aici, bine?

           Am dat din cap încă confuză și m-am îndreptat înapoi spre scări.

          Am urcat treptele și am deschis ușa dormitorului lui Cam. Am pășit înăuntru și m-am dus spre dulap.

           Am scos dintre hainele împăturate ordonat o pereche de pantaloni negri, rupți în genunchi și un hanorac negru, mare. Am scos și o pereche de ciorapi și mi-am luat tenișii de lângă pat.

           M-am îndreptat spre baie și mi-am spălat fața cu apă rece.

        Mi-am tras ciorapii în picioare și după am luat pantalonii. Îmi erau cu vreo câteva mărimi mai lungi, dar la talie aveam cam aceeași măsuri. Am împăturit tivul până mi-a ajuns în dreptul gleznelor și am mai tras puțin de ei până găurile din genunchi au ajuns la locul lor. Am dat jos tricoul și pielea mi s-a zbârlit când am îndepărtat țesătura caldă. Am tras hanoracul peste cap și am constatat că arătam ca un ursuleț băgat în sac. Mânecile îmi erau mai lungi cu câteva pălmi și tivul îmi trecea cu mult de fund.

          Am ridicat mâinile în aer și am tras de mâneci. Am inspirat adânc și mirosul lui Cam mă învelea peste tot. Fiecare por îmi era îmbibat în mirosul său.

            Am aruncat o privire spre oglinda mare de pe perete și mi-am trecut degetele prin păr, aranjându-l cât de cât.

            Am ieșit din baie și m-am încălțat. Mi-am legat șireturile și m-am ridicat pe pe marginea patului. Am trecut pe lângă biblioteca și m-am oprit în loc. Nu era frumos să-mi bag nasul, dar am făcut-o totuși.

            Mi-am trecut degetele peste câteva dintre sutele de volume aranjate alfabetic, în funcție de categorii: Clasice, science-fiction, fantasy, dragoste și câteva volume horror.

          Cele clasice predominau. Jane Austen, Charlotte Bronte, Charles Dickens, William Shakespeare și mulți alții mi-au făcut cu mâna de pe rafturi.

            Într-un colț am văzut volumul “Orașul Oaselor” pe care i l-am recomandat.

           M-am întors înspre pat și pe noptieră am văzut un volum jerpelit din “La răscruce de vânturi”. Paginile erau uzate la cât de mult au fost răsfoite și copertele cât-de-abia se mai țineau lipite una de alta. Mi-am trecut degetele peste ea și am luat-o în mână. Am deschis-o acolo unde se afla semnul de carte. Rândurile erau subliniate cu un marker verde așa că mi-au sărit imediat în vedere.

         “Catherine şi cu Heathcliff continuau să fie nedespărţiţi ori de câte ori el putea scăpa de la lucru; dar nu-i mai spunea cu glas tare c-o iubeşte, şi se trăgea îndărăt, mânios şi bănuitor, în faţa mângâierilor ei copilăreşti, ca şi cum şi-ar fi dat seama că gesturile mângâietoare erau un fel de dărnicie forţată”.

          Am citit o dată cartea, dar de fiecare dată când reciteam câte un pasaj era de parcă nu îmi trecuse niciodată printre degete.

            Am lăsat cartea locul ei și m-am îndreptat spre ușă și am coborât treptele. Am intrat în bucătărie și am rămas surprinsă să-l văd pe Cam complet echipat. Cu blugi, bocanci și un hanorac negru, simplu asemănător cu al meu.

           Mă întrebam de unde scosese hainele. Probabil avea rezerve peste tot.

            Cam și-a trecut degetele prin păr, frustrat.

            – La naiba cu ea! Nu are cum, Jesse! Nu se poate să fi scăpat.

            Jesse l-a privit lung și și-a frecat bărbia concentrat.

           – Nu e exclus. Nici mie nu-mi convine situația, dar n-avem destule dovezi ca să demonstrăm asta. S-ar putea să ne înșelăm.

            – E posibil să ai dreptate. Nenorociții lui Souza nu au ciripit nimic.

            Jesse a dat cu ochii de mine și a zâmbit.

           – Văd că te-ai întors, a zis.

            Cam s-a răsucit pe călcâie și umerii lui s-au detensoinat. Mi-a zâmbit și m-a studiat intens.

           – Am hotărât, a zis.

           M-am uitat la el confuză.

           – Ce ai hotărât?

           A rânjit larg.

            – De acum vei purta doar hainele mele.

           Am pufnit și m-am apropiat de masă. Cam s-a întins spre mine și m-a apucat de mâneca hanoracului și m-a tras spre el. S-a suit cu fundul pe masă și m-a tras între genunchii săi.

           A întins degetele și mi-a împins o șuviță după ureche, întârziind cu buricele lor peste obraz.

           – Trebuie să te duc acasă, a rostit în cele din urmă.