▪️Capitolul 20▪️

480 56 121
                                    

            Am rămas țeapănă câteva secunde după care corpul meu s-a destins. Mă simțeam atât de veselă încât îmi venea să îl pup pe băiatul verzișor din fața mea, care mă privea speriat de mama focului. Zici că văzuse o fantomă.

           Am vrut să mai beau o gură de suc, dar când am ridicat paharul Jesse mi l-a împins din mână. A zburat în aer și s-a făcut țăndări pe podea, la câțiva metrii de noi.

          M-am uitat la el furioasă. Cu ce drept îmi strică mie dispoziția?

          – Tu ce crezi că faci, m-am auzit vorbind.

            – La dracu’, a înjurat.

           S-a ridicat de pe scaun și m-a prins de mână, trăgându-mă jos de pe scaunul înalt. Picioarele mi s-au împleticit și am aterizat peste el.

             Mi-am așezat palmele pe pieptul lui și am fluierat ușor când am simțit duritatea de sub palmele mele.

           – Mmm, îmi place, am rostit încet, ca un mieunat.

           Dar se pare că numai mie îmi plăcea pentru că mi-a dat mâinile la o parte și m-a pus pe picioare. Mi-am înfășurat degetele peste brațul său și am trasat linile complexe ale tatuajului.

           – Îmi place asta, am murmurat. Ție nu-ți place?

           S-a dat puțin înapoi și m-a prins iar de mână, gata să mă scoată afară.

           Euforia din capul meu îmi zicea să-l opresc, și așa am făcut. Mi-am înfipt picioarele în podea și mi-am smucit mâna dintre degetele sale.

            – Nu plec, am țipat. Îl aștept pe Cam și vreau să beau!

           Am început să dau din picioare și m-am repezit la bar.

           Barmanul a venit spre noi rânjind. A scos de sub tejghea o sticlă cu gât lung, plină cu un lichid arămiu.

           M-am trântit pe scaun și mi-am ridicat picioarele sub mine.

           Sângele meu aluneca repede prin vene și mă simțeam atât de bine încât îmi venea să dansez. Am început să dau din cap aiurea și să bat cu degetele în metalul de sub ele.

           Jesse a venit iar înaintea mea și s-a postat cu fața atât de aproape încât aproape că mă mușca de nas. Am început să chicotesc la gândul ăsta. Chiar aș fi vrut să mă muște de nas… Poate și el vrea să îl mușc.

            – Pe cine ai zis că aștepți, m-a luat la rost și mie mi-a pierit cheful de el.

           – Pe Cam. Ști tu. Un băiat brunet, cam așa de mare, am zis și am ridicat o mână deasupra capului. E frumos rău.

            Am început să râd și să bat cu palma pe brațul său.

            Mi-a mai aruncat o privire și s-a ferit.

            – Nu-ți place să te ating? Așa urâtă sunt, am întrebat făcând mutra aia de cățel bleg.

            A expirat zgomotos. Și-a trecut degetele prin păr și mi-a mai aruncat o privire.

           – Nu ești urâtă.

           M-am entuziasmat ca un copil imediat.

          – Atunci care e treaba? Și tu arăți al naibii de bine, am zis și i-am făcut cu ochiul.

            – Ești drogată. Te duc acasă imediat. Nu-l mai așteaptăm pe Cam.

Amintește-ți de mine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum