Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 26▪️

             Următoarea zi a trecut ca prin ceață. După ce am chiulit vineri, din motive evidente, am avut de recuperat lecții și teme în plus.

            Rebecca și Travor m-au vizitat sâmbăta și am băgat scuza cu “cred că am răcit puțin”. Merge mereu. Nu le puteam spune că m-am îmbătat criță, am fost drogată și mi-am petrecut noaptea la Cam în pat. Și să nu uităm faptul că m-a sărutat.

            De atunci nu a mai încercat să o facă. Uneori sunt atât de furioasă deoarece credeam că s-a jucat doar cu mine, altă dată mă speriam că nu am făcut ceva bine și după revenea enervarea și speram să-l fi umplut de salivă. Și mai apoi e partea aia cea mai nașpa în care cred că semnifică ceva și pentru el. Adică mi-a furat primul sărut.

             Mi-am pus ghiozdanul în spate și am încuiat ușa librăriei în urma mea. Fiind duminică, aveam program până la cinci după masa.

              Nu aveam chef să merg acasă, așa că am luat-o la pas spre faleză. Am ajuns destul de repede. Învățasem drumul pe de rost încât puteam merge și cu ochii închiși.

              Am urcat panta abruptă și am ajuns pe platformă cu scurte gâfâieli din cauza vântului rece care îmi intra în plămâni.

           Pietricele scrânceau sub bocancii mei. Eram îmbrăcată în hanoracul lui Cam. Încă nu apucasem să i-l înapoiez. Mi-am târât picioarele prin iarba măruntă și m-am oprit imediat. Nu mă așteptam să găsesc pe cineva acolo.

            Cam stătea cu genunchii ridicați la piept, cu bărbia îndreptată înainte. Privea în depărtare, neobservându-mă.

             Nu trebuia să-i văd chipul ca să îl recunosc. Trecusem de mult de faza aia.

              M-am apropiat de el și m-am așezat în dreapta lui, trântindu-mi ghiozdanul pe jos.

               Și-a ridicat privirea spre mine și a zâmbit ușor. Nu era nici urmă de veselia lui obișnuită.

             – S-a întâmplat ceva, am întrebat.

             M-am mustrat în gând. Cum să fiu așa proastă? Normal că s-a întâmplat ceva.

            – Nimic care să te preocupe pe tine, vrăbiuțo.

             M-am încruntat.

            – De unde ști că nu mă interesează?

           Și-a țuguiat buzele și și-a lăsat capul pe o parte.

          – Sunt probleme care sunt periculoase pentru tine. Ar fi mai bine dacă nu ai ști despre ce e vorba.

            – E legat e ce a zis Jesse, atunci, vineri?

            A tăcut. Mi-am strâns hanoracul în jurul meu.

            – Îmi place că încă îmi porți hanoracul, a zis.

           Am început să trag de el ca să-l dau jos când m-a oprit.

           – Păstrează-l. Am destule.

           M-am uitat la el lung.

            – Mulțumesc, am zis într-un final.

            – E legat de Fran, a rostit după câteva minute de tăcere.

             Am ridicat imediat capul.

             – Jenna consideră că este periculos pentru ea să mă viziteze acum că e posibil să am o nebună pe urmele mele.