Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 6▪️

           De sâmbătă încoace mă simt ca o sticlă de șampanie agitată. Mai am puțin și explodez, și la propriu și la figurat.

         Azi am parcurs pe jos drumul de acasă până la școală și nici așa nu am putut să scad nivelul de nervozitate. Și totul din cauza nenorocitului de Cameron.

          Dacă dădeam nas în nas cu el eram gata să îi arunc cu ceva în cap. Mă enervează la culme nouăzeci la sută din timp, dar mai am și un zece la sută care îl place.

         Mi-am înfipt mâinile în buzunarele hanoranului enorm și am continuat să merg prin parcarea din fața școlii.

          Șirurile nesfârșite de mașini se întindeau până în celălalt capăt al străzii, cu mult mai departe de parcarea stabilită.

           Toată lumea se grăbea să intre. Frigul s-a lăsat iar și răcoarea îmi mușca violent obrajii.

         Mă pregăteam sufletește pentru șuvoiul de întrebări care vor veni de la Rebecca și Trevor, dar nu mă puteam gândi la ei momentan.

         Capul meu zburda fericit amintindu-și de ziua de sâmbătă.

         Prin școală au circulat ceva zvonuri legate de el. Cum că ar avea în palmares sute de fete din școlile anterioare care fuseseră câteva. Rebecca mi-a zis că a auzit că a fost transferat la trei școli în decursul anilor de liceu și chiar sunt curioasă de ce, nu că ar trebui să fiu.

          Am izbit ușa din sticlă cu umărul și am intrat în holul larg al școlii. Ochii s-au întors instinctiv spre mine. E o chestie a oamenilor ca atunci când cineva intra într-o încăpere toții ochii se îndreaptă spre el. Ăsta ar fi unul dintre motivele pentru care niciodată nu întârziu la ore. Urăsc ochii ăia ațintiți asupra mea. Parcă și citeasc mila și dezgustul din privirile alea. Fiica fostei dansatoare, actuală iubită de model.

          Mama încă nu își da dăduse seama că vârsta la care trebuia să petreacă în cluburi, să facă sex cu necunoscuți și să se îmbete criță au trecut de mult.

           De când a murit tata, după spusele bunicului, ea a luat-o razna. Accidentul suferit în timpul unei reprezentații i-a încheiat cariera de dansatoare cam pe la douăzeci și trei de ani.

         Eu eram un bebeluș când a început să cutreiere lumea cu "iubiții" ei de-o vârstă cu mine.

           Am trecut ca un fulger pe lângă un cuplu care erau în mijlocul unei partide aprinse de giugiuleli și mângâieri pe sub tricou. M-am strâmbat și am mers mai departe.

          Am ajuns în fața dulapului meu, am deschis ușa și mi-am înghesuit rucsacul înăuntru. Mi-am scos cartea de biologie și am pornit spre cabinet cu pași târâți.

          Aveam încă o dispoziție de rahat și mă întrebam cum voi reuși să rezist tentației de a fugi de la oră.

          Am ajuns la oră înainte de a se auzi primul țârâit al clopoțelului.

          Doamna Bullock își ocupa obișnuitul loc la catedră și a strâmbat din nas vizibil când m-a văzut.

          Profesorii se împart în două categorii. Profesorii de treabă și prădătorii. Cei din prima categorie sunt cei învățați să asculte, să fie răbdători și atenți la nevoile elevilor, pe când cea de-a doua categorie erau dresați să ucidă și să măcelărească fiecare ființă slabă de înger. În ochii lumii păreau inofensivi și chiar simpatici, până ajungi să fi închis între patru pereți, timp de cincizeci de minute împreună cu ei.

           Specimenul din fața mea făcea clar parte din a doua categorie. Semăna mai mult sau mai puțin cu o nevastiucă cu părul tras pe spate și prins într-un coc strâns care părea că îi lungește și mai tare fața deja ovală, lăsând la vedere renumitele urechi de liliac. Ramele ochelarilor ei erau pătrățose și îi ascuțeau trăsăturile deja deformate de vârstă. Era o femeie scundă, plinuță, cu niște brațe groase și pălmii micuțe. Era îmbrăcată cu un pulover gros, de un vrede spălăcit și cu o fustă conică care îi trecea de glezne.

           Când am cunoscut-o prima dată puteam jura că femeia aceea se născuse fără gât, dar după câteva replici necioplite din partea mea am observat că într-adevăr are anatomia completă.

           Harpia, după cum îi spun pe la spate, are un talent pe care doar unii profesorii îl mai au și anume suptul energiei din elevi. Numai privirea ei emana o indiferență nemascată și un dezgust fățiș. Strâmba din nas la orice lucru care sugerează modernitate, dar eu fac o excepție. Eu o dezgust întrutotul.

         Travor stătea în banca lui și a zâmbit când m-a văzut. Am ocolit rândurile de bănci și m-am așezat lângă el.

           Clasa a început încet, încet să se umple, mi-am trântit capul pe bancă și am scos un geamăt răgușit.

          – Ai dormit măcar câteva ore, m-a întrebat Travor încet.

         – Nope, am stat până târziu aseară și am tras sare pe nas, Trav. Normal că am dormit.

          A chicotit ușor, mi-a pus mâna pe spate și a început să maseze zona dintre omoplați.

          Eram atât de familiară cu atingerea lui încât mușchii mei s-au relaxat instantaneu.

        – Mersi, am mormăit.

        – N-ai de ce și data viitoare să mă chemi și pe mine la o porție de sare.

           Am râs și mi-am ridicat fața și m-am uitat la el. Pe el și pe Rebecca îi știu de când am început să merg la grădiniță. După moartea bunicului ei au fost familia mea și aș face orice pentru ei.

         A zâmbit puțin și eu m-am întins și i-am ferit din ochi o șuviță de păr blond.

           Clopoțelul a sunat a doua oară, semn că lecția începe. Mi-am retras mâna și m-am așezat cât mai confortabil în scaun. Doar nu aveam altceva de făcut decât să stau închisă între patru pereți cu un rechin însetat.

          Doamnă Bullock a coborât de pe podiumul scund pe care se afla catedra și a deschis videoproiectorul. Pe perete a apărut primul slide din lunga ei prezentare.

         – Sistemul circulator și structura inimii, a zis cu voce tare.

          S-a auzit instant un hârșâit de caiete și toată lumea a început să copieze primul paragraf.

         – Hai să vedem cine își amintește de anul trecut localizarea exactă și structura inimii.

          Ochii ei au început să scurteze încăperea în căutarea victimei perfecte. Toată lumea s-a pitit în bancă, evitând contactul vizual. Privirea ei a trecut peste mine și Travor și s-a fixat asupra unei fete din primele bănci.

            S-a aruncat asupra ei ca un vultur asupra unui cuib cu ouă.

           Fata, Sandra cred că o cheamă, a făcut greșeala să ridice ochii din caiet. Zâmbetul doamnei Bully s-a lățit considerabil.

         Sandra a pălit. Și-a dat părul blond după ureche și și-a aranjat ochelarii, prefăcându-se neatentă.

         Nu te mai mișca, îi transmiteam mental.

         – Domnișoară Rook, ai putea tu să ne...

           Nu a mai apucat să termine ce avea de spus deoarece ușa s-a dat de perete și în cadrul ei a apărut nimeni altul decât Ochi Verzi.