Amintește-ți de mine

▪️Capitolul 13▪️

            Ce căutam acolo? Și eu aș vrea să fi știut motivul.

          Pentru că te-am văzut pe geam și nu m-am putut abține și am venit să te văd, așa pe jumătate dezbrăcat? Sună plauzibil, dar era o mare posibilitate să rânjească și să își dea aere sau să fugă în stradă și să strige “obsedată”.

         Am dezbătut ambele variante, dar amândouă mă aruncau într-o lumină defavorabilă. Așa că minciuna e sfânta cale de a ieși din situații penibile.

          De ce naiba nu am ascultat vocea aia? La naiba!

         Cam încă mă privea cu brațele la piept și cu sprâncenele ridicate.

         – Păi nu ai venit la școală și m-am gândit că ai avea nevoie de lecții. Măcar de la orele pe care le avem în comun.

         OK Lynn, asta nu o sunat deloc dubios!

           Colțurile gurii i s-au ridicat și și-a lăsat capul pe o parte.

           – Și de unde știai că sunt aici?

         Bună întrebare! Băiatul ăsta nu știa căci calul de dar nu se caută la dinți?

           – Păi nu știam… Am trecut prin față și te-am văzut pe geam și m-am gândit să ți le las.

           – Păi atunci, îți mulțumesc, a zis și s-a apropiat de mine.

            Mi-a atins umărul și respirația mea s-a poticnit. Sfinte, aveam nevoie de un control.

           Degetele sale au prins cureaua genții și a lăsat-o pe podea cu o bufnitură surdă. Ochii lui, de un verde aprins aruncau văpăi în jur în timp ce îmi cerceta chipul. Sub privirea sa parcă simțeam mai acut fiecare defect al feței și fiecare por ieșit din piele. În preajma lui mă simțeam mereu stupidă și ștearsă. El avea ceva strălucitor, ca un pom de Crăciun imens din orașele mari. Peste tot capetele se întorceau după el și pun pariu că jumătate din populația feminină aveau un orgasm vizual numai când trecea pe lângă ele.

           Părul i-a intrat iar în ochi și de data asta am întins mâna și i l-am dat după ureche. Când i-am atins în treacăt obrazul fin, un fir de curent electric mi-a fugit prin vene.

           Trupul i s-a încordat brusc și a închis o clipă ochii, lăsând genele să-i atingă pielea sensibilă de sub ochi.

         Doamne, de ce am făcut asta?

         Am simțit cum obrajii mi se colorează într-o nuanță intensă de roșu, și mai mult ca sigur, deja arătam ca o rodie coaptă.

          După ce a deschis iar ochii, privirea lui era mai intensă și un fior mi-a străbătut corpul și s-a așezat în stomac.

         – Ești frumoasă când roșești, a șoptit încet, cu un glas ușor răgușit.

           Am rămas mască, stând ca o tâmpită în fața lui.

         – Lynn?

         La auzul numelui meu am ieșit puțin din tranșă și am devenit iar atentă la ce se întâmplă în jurul meu.

           Cel care mă strigase era Kian. Venea înspre noi din altă încăpere urmat de un băiat aproape la fel de înalt ca și el. Când a ieșit din spatele lui Kian, i-am văzut complet trăsăturile feței, și fratele meu, în fața mea aveam copia fidelă a lui Leonardo di Caprio în tinerețe de parcă sărise direct din filmul Titanic.