Două Inimi Frânte

Iubirea nu există

Am ieșit de mult din oraș și încă nu am idee unde mă duce.Încă nu îl cunosc destul de bine și începe să-mi fie frică.

Totuși el m-a salvat ieri,așa că îmi alung această stare.

- Mai avem doar puțin,spune și îmi zâmbește.

Îmi întorc privirea spre el și îl analizez mai bine.Maxilarul și bărbia îi sunt acoperite de un început de barbă,părul șanten îi este la fel de bine aranjat.Ochii căprui transmit aceeași liniște și calm.

Cobor cu privirea pe corpul lui și abia acum observ că are un corp bine lucrat.Maioul negru pe care îl poartă îi stă lipit de corp și îi scoate în evidență fiecare mușchi.Pe brațul drept are un tatuaj tribal,iar pe gât se mai vede un început de tatuaj,pe care maioul îl acoperă.Mă întreb dacă mai are tatuaje?

- Îți place?întrebarea lui mă trezește la realitate și îmi dau seama că ne-am oprit.Mă uit în jur,dar locul îmi este complet străin,suntem la poalele unui delușor,în vârf zăresc un copac înalt,cu o coroană bogată.

- De aici va trebui să mergem pe jos,mă anunță Carlos.

Doar aprob din cap și mă dau jos din mașină.Carlos ia o pătură din portbagaj și aleargă ușor spre mine.
Cred că o să salivez,pentru că asta a fost cel mai sexy alergat.Ar trebui să încetez să gândesc astfel de lucruri,trebuie să rămânem prieteni.

- Nu înveți cu noi la colegiu,nu-i așa?întreb eu când îmi dau seama că nu l-am văzut la colegiu azi și nu prea cred să finisat colegiu.

- Nu.Învăț la alt colegiu.

- Ce colegiu?

-Ești curioasă,spune și surâde.

Da,sunt pentru că nu-l cunosc aproape deloc.

-Bussines și finanțe,tata l-a ales,ca cândva să pot prelua conducerea companiei.

Sunt foarte norocoasă,mătușa Ella m-a lăsat să-mi fac singură alegerea,nu am fost influențată de nimeni.E greșit ca părinții să decidă pentru copiii lor.

-Dar ție ce îți place?îl întreb și mă opresc pentru al putea privi.

Se oprește și el.

- Box.Îmi place să boxez,ceea ce și fac.

Acum e clar.Corpul bine lucrat.Într-un fel îl caracterizează.

-Iar tu Isabelle,ce îți place să faci?mă întreabă,surâde și începe să urce mai departe dealul,iar eu îl urmez.

-Păi,vreau să devin un psiholog bun.

-Ok.Asta e cariera ta,dar ce îți place să faci?

Mă blochez.Când eram mică știam exact ce îmi place să fac,îmi plăcea să desenez și să cânt.Acum,nu mai desenez de ani buni și cânt doar pentru mine și uneori în clubul în care lucrez,câștig bani în plus.

-Îmi place să-mi conduc motocicleta,să merg la petreceri,să-mi petrec timpul cu cei mai buni prieteni,spun eu în cele din urmă,amintindu-mi toate aceste momente,îmi pare un mic zâmbet.

-Am ajuns,vocea lui mă aduce la realitate.

Îmi indică spre o bancă ce se află sub copacul cel înalt,mă așez acolo și îmi ridic privirea pentru a admira priveliștea pentru care am urcat atât.
Practic rămân cu gura căscată.În fața mea se întinde la poalele dealului,o câmpie de flori și iarbă verde.Sunt flori de diferite culori:roșii,galbene,albe și violete,crează un pastel minunat.
Soarele începe să apună,iar imaginea care este creată este mai mult decât frumoasă,norii și cerul sunt scăldați în culori de roșu,violet și roz.