O să vin mereu

478 35 5
                                    


Restul serii am petrecut-o în grupușorul nostru vorbind pe diferite teme,Carlos m-a ținut la pieptul lui și nu a mai plecat de lângă mine.Clary mi-a aruncat câte ocheade,spunându-mi din priviri că trebuie să-i dau niște explicații.A crezut că noi doi suntem împreună,dar i-a căzut fața când i-am spus că suntem doar prieteni.

În weekend am lucrat cu Clary în club.Carlos și-a făcut din nou apariția abia luni,când am ieșit la o plimbare în parc.

E joi.Stau cu capul în caietul de literatură engleză și privesc la notițile pe care le-am făcut la ore,încerc să descifrez prescurtările cuvintelor pe care le-am făcut,dar fără rost nu am idee ce am scris aici,plus la toate am scris și urât,îmi las capul să cadă pe caiet și oftez.

- Ce s-a întâmplat?Clary se așează de partea cealaltă a mesei și mușcă dintr-un măr.

- Nu înțeleg ce am scris aici,spun și îmi ridic capul.

-Așa face mereu,spune Jo și se așează lângă Clary,o sărută pe frunte și îmi aduce aminte de Carlos,care a făcut același gest cu mine,îmi lipsește asta.
De când o cunosc face abrevieri cuvintelor la ore,apoi acasă nu înțelege ce a scris,continuă el.

Are dreptate,mă urăsc pentru asta,îmi ia câte jumătate de zi să-mi dau seama ce am scris.

- Îți dau caietul meu,eu am scris frumos,îmi spune Clary și îi mulțumesc pentru că ea are cel mai frumos scris pe care l-am văzut vreodată.

-Mulțumesc Clary,îi zic și îmi închid caietul meu.

Telefonul îmi vibrează pe masă.
Îl ridic și observ un mesaj de la Carlos.

"Ai planuri pentru diseară?"

Nu am planificat nimic,vroiam să-mi petrec seara cu Clary și Jo uitându-ne la seriale pe Netflix,dar cred că ei ar fi mult mai bucuroși dacă ar rămâne în doi.

"Nu,de ce?"tastez și trimit.

"Îți trimit locația,ne vedem acolo la 7.Nu întârzia:)"îmi răspunde repede,în scurt timp îmi trimite și locația.Nu am mai fost acolo,dar cunosc locul.E un club de box.

***

Opresc în fața clubului.Grupuri de băieți și fete intră în clădire.Ma dau jos de pe motocicletă și îl caut cu privirea pe Carlos,dar nu e nicăieri.
Cred că e deja înăuntru.

Încăperea e aglomerată,nu credeam că oamenilor le place atât de mult să privească cum cineva se luptă.Banii circulă din în mână în mână,se fac pariuri.

- 200 pentru Carlos,strigă un tip și îi transmite banii celui care îi strânge.

Doar nu credeam că el nu se va lupta,sigur că el participă de ce altceva m-ar fi chemat,desigur el nu-i din cei ce privesc.

Două brațe mă prind de talie și mă trag undeva mai în spate,unde e și mai liber,sunt gata să-l atac pe tip,dar mă opresc când mă întoarce și văd că e Carlos.Mă lipește de perete și încă își ține mâinile pe talia mea,are același rănjet arogant pe față,iar ochii căprui îi sunt aproape negri,plini de dorință.
Îmi cobor privirea și abia acum observ că e la bustul gol,îmbrăcat doar cu o pereche de șorți negri specifici celor care boxează.În partea dreaptă jos pe abdomen,observ încă un tatuaj,o inimă frântă în două,e exact ca cea pe care o am eu tatuată pe încheietura mâinii stângi,o acopăr mereu cu mâneca de la haine sau leg acolo o bandană.

- O să mă susții?mă întreabă și abia acum îmi ridic la loc privirea spre el.

- De asta am venit,nu?spun și îi zâmbesc.

Două Inimi FrânteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum