Două Inimi Frânte

Pentru totdeauna

Mă învârtesc în plapumă și îmi deschid pleoapele leneșă.Mă uit în dreapta mea, ochii mi se fac cât cepele și cred că mă trezesc instant, ochii mi se umplu de lacrimi, nu se poate să fie adevărat, nu se poate ca Chris să mă părăsit, nu a făcut asta.

-Isabelle, ce s-a întâmplat? Ești în regulă?

Când îi aud vocea sar ca arsă din pat și îl cuprind strâns.Îi simt mâinile puternice cum îmi mângâie ușor spatele și buzele ce-mi sărută creștetul.

-Sunt aici și nu voi pleca niciodată, îmi șoptește și îmi ridică capul ca să-l pot privi în ochi.

Îmi sărută obrajii brăzdați de lacrimi, iar apoi își apasă buzele peste ale mele, îi răspund la sărut,îl las să pătrundă în mine, îl vreau tot și mereu.

-Îmi pare rău că am putut să cred așa ceva, șoptesc când ne desprindem din sărut.

-Te înțeleg, dar eu nu sunt el și nu te voi părăsi,spune și ochii să-i verzi mă pătrund până în adânc.Acum haide să luăm micul dejun și plus avem un brad ce trebuie decorat, continuă zâmbind și mă sărută scurt.

Pornesc spre baie și mă bucur nespus de mult că e sâmbătă și îmi pot petrece timpul cu el.

După ce fac un duș, decid să împrumut un hanorac de a lui Chris, îl trag peste cap și îmi vine bine până peste fund, scot o pereche de ciorapi lungi până la genunchi și pufoși, în culori de verde și roșu.Sunt puținele din piesele mele vestimentare mai colorate și pe ei mi ia făcut cadou mătușa.

Cobor pe scări și mirosul de ceai de fructe, pâine proaspăt prăjită și bacon îmi încântă simțurile.

- Ăsta e hanoracul meu?întreabă Chris când ajung în bucătărie.

-Da.

Colțurile buzelor îi sar într-un zâmbet larg.

-Pe tine arată mult mai bine, șoptește cu glas răgușit și mă face să-mi treacă fiori prin tot corpul, iar inima să sară peste câteva bătăi.

Se apropie de mine, în încercarea de a mă săruta și sunt aproape să cedez, dar drăcușorul din mine nu mă lasă să fac asta. În ultimul moment fac câțiva pași lateral și mă așez pe unul din scaune la masă.

Zâmbesc ca un copil și nu mă pot abține când îi văd față dezamăgită.

-Miroase foarte gustos, spun și zâmbesc în continuare, iar el se preface supărat.

Totuși îmi așează în fața o cană cu ceai de fructe și aproape pune farfuria cu pâine prăjită și bacon, dar o ține la câțiva centimetri de mine în sus.

-Pentru asta, spune și face semn spre farfurie, vreau în schimb un sărut, continuă și se apleacă mai mult spre mine.

Încerc să ajung la farfurie, dar o duce rapid la spate, începem și râdem amândoi, suntem ca niște copii.

Mă dau bătută și mă ridic puțin pentru a ajunge mai bine la buzele lui.Îl sărut.

Ne desprindem din sărut, iar el lasă farfuria cu mâncare gustoasă în fața mea, apoi se așează și el.

- Mulțumesc,spun și sorb puțin din ceaiul meu.

Nu cred că am avut vreo dimineață mai perfectă decât aceasta, mereu a fost doar un vis, ceva ireal pentru mine, chiar credeam că iubirea nu există, dar am descoperit-o, aici, în Chris.

***
Nu știu cum am ajuns să stăm împreună cu familia mea și a lui Chris la aceeași masă de revelion.Dar mătușa Ella și mama lui Chris se înțeleg foarte bine.

Am avut emoții când am cunoscut-o pe mama lui, dar e o femeie extrem de dulce și bună, m-a primit cu căldură și iubire, la fel cum a făcut-o și soțul ei și la fel cum a făcut mătușa cu Chris.

Cred că ăsta este tabloul fericirii, să stau la masă, împreună cu cei dragi, să am alături o persoană care mă iubește, să dăruiesc iubire la rândul meu.

- Au rămas câteva minute până vom trece în noul an, haideți să mergem în sufragerie, ne anunță Stefan, tatăl lui Chris.

Ne ridicăm cu toții de la masă și mergem în sufragerie unde es tge amenajat bradul care l-am decorat împreună cu Chris.Ambii am decis că ar fi mai bine să ne adunăm cu toții aici. Televizorul uriaș, arată numărătoarea inversă, au rămas secunde numărate.

-10, 9, 8, 7 ... cu toții începem să numărăm în cor, Chris mă ține strâns de talie și mă sărută pe creștet.

Îl simt îndepărtându-se, privesc confuză și îl văd stând într-un genunchi în fața cu inel subțire cu o mică petricică argintie ce strălucea ușor, așezat frumos într-o cutioară roșie de catifea.

Naiba să-l ia! Asta e o cerere în căsătorie și fix înainte de intrarea în noul an.

Exact când toți strigă cifra 0, eu strig DA.Nu mai știu dacă el mi-a pus întrebarea sau nu, pentru că nu am mai auzit nimic de când l-am văzut în genunchi în fața mea.

Scoate inelul și mi-l pune pe deget și vine perfect, se ridică și mă ia în brațe, mă sărută lung și dulce, de parcă am fi rămas doar noi în cameră.

Aplauzele celor din jur și țipetele de bucurie, ne trezesc la realitate.

Mă lasă încet jos și ambii privim în jur la fețele zâmbitoare ale familiilor noastre.Sunete de artificii se aud de afară și toți ne apropiem de geamurile mari de sticle pentru a privi.

- Tu ai făcut și asta?îi șoptesc lui Chris atât cât să audă doar el.

-Da, șoptește scurt și mă sărută tandru.

***
Mulțumesc pentru că citiți!
***

Sfârșit sau aproape asta decideți voi,doriți încă un capitol în care voi descrie nunta celor doi ?
Aștept răspunsurile voastre, în caz că nu veți dori, oricum voi posta epilog și cuvântul meu.