Ducesa lui Black Lion [ Vol 1 ]

Capitolul 4

Marchizul de Trivalle arunca ziarul pe măsuță frumos sculptata din lemn de trandafir și se așeza zgomotos pe canapeaua din piele de șarpe.

"Nu se poate asa ceva! Fiica mea, prețioasă mea fiica se afla în mâinile acelui monstru care o otrăvește în fiecare zi, iar micuța mea habar nu sre de planul malefic al acestuia, trebuie sa fac ceva..."

"În aceste momente dificile era bună și tampa aceea de fiica a marchize, dar nu am mai putut rezista când am auzit toate răutățile și ironiile aduse fetei mele, de o femeie fără suflet, fără sentimente. "

Isi masa mana tâmplă capului ce mai avea puțin și exploda, însă cum raul fusese făcut, trebuia sa ia o decizie care avea sa ii schimbe definitiv destinul.
Dacă se casatorea cu o femeie puternica, nobila va putea sa să ducă la sora sa, noua împărăteasa și sa ii ceara ajutorul în legătură cu custodia fetei sale.
Dar trebuia sa își asume și riscul acela ca femeia aleasa ca viitoare ducesa avea sa fie bună, blândă, sufletista cu micuța lui, altfel totul se va duce pe apa sâmbetei.

Totusi dacă nu își încerca norocul, Anastasia putea sa aibe probleme mari cu familia arhiducelui care o considera străină încă de când fusese adusa de cavalerul fostei sale mari iubiri.

Își pusese mâinile în cap, și își tot repeta ca totul va fii bine, va trece și peste aceste obstacole, și va putea sa doarmă liniștit și împăcat în patul sau mare, rece și gol.

Nevand stare sa stea în castelul sau, își lua haina din mana servitorul și îl anunță că acea puțin treaba prin oraș.
Servitorul sau loial ii ținea mereu partea, și era îngrijorat de starea de sănătate a stăpânului sau, salvatorul familiei sale.

Îl cunoscuse pe Ben, când acesta era în armata, și rănit fiind neavând altcineva grija și de el, marchizul Trivalle, având atunci 17 ani, îl lua în spate și porniră amândoi în mare viteza către corturile armatei sale.
De atunci,  el devenise slujitorul  lordului, acesta jurandu-i  credință și loialitate pentru gestul sau generos, dar și pentru situația financiar a familiei lui Ben.

Londra era mereu mohorâta, intunecata, și gata oricând sa apeleze la lacrimile ei, doar pentru agricultura și creșterea animalelor, oferindu-le oamenilor nevoiași, merinde, grâu, porumb, ovăz, fructe și alte delicii pentru a le vinde și a-și cumpăra terenuri agricole.

În Regatul Hallet Leaf, dacă nu te nășteau într-o familie influenta, bogata și renumita, mureai de foame, erai ucis în somn, sau deveneai sclavul armatei roșii.

Marchizul Trivalle se născute într-o familie influenta, bogata și cu o putere politico-administrativa foarte mare. Mama sa, prințesă de Wales, se căsătorie de tânără cu tatăl sau, care și acesta era înrudit cu regele Coran, regele celor 400 de cetăți vrăjite.
Din Uniunea părinților sai, se nascusera 4 copii, însă doi dintre ei muriseră împușcați de fostul duce, bunicul acestora. Fostul duce, Aphonse inebunise din simplul fapt ca soția lui își dedicate viata crescând-i și educandu-si nepoții, însă aceasta murise sufocata în somn de unii dintre ei.

Din cauza acestei mari pierderi, bunicul sau a decis sa curme viata celor doi frați mai mari, iar după comiterea faptei sale de neiertat se sinucise.

Trecură 19 ani de la moartea fraților sai, iar părinții lui nu își revenise din soc. Mama lor, ținea doliu încă de atunci, iar tatăl lor, mereu aducea aminte de vremurile frumoase petrecute alături de fii sai.

Niciodată în viata lui dar și a surorii sale, nimeni nu ii laudase pentru faptele lor. În loc de mulțumesc, ei mereu primeau un bravo sec, și toată lumea își vedea de treaba.
Cum sora lui Elina Angela, se maritase cu actual sau cumnat, împăratul Apollo Devon Solarion, familia îi invita la dineuri, la plimbări cu barca, la plimbările calare, la diverse petreceri, pentru întregirea părinților lor, necăjiți de pierderea fiilor mai mari.

"Nu au decât sa rămână în lumea lor, lumea mea deja se dezvolta dezastruos, și fără ajutorul lor."

Când fiul lor mai mic, lordul Maximillian Cristian Alejandro Trivalle, le prezenta pe iubita lui, o tânără nobila, de o frumusețe răpitoare mama acestuia o plesni atât de tare încât tânără scrasni din cauza durerii si cazu.

Rămăsese fără cuvinte, văzând cu mama lui o persoana calculata și uneori bună o plesi deodată pe fiica unui nobil.

- Cine este asta? Credeam căci ai înțeles în sfârșit cu cine trebuie sa te însori, fiule!

- În schimb, aduci toate femeile de pe strada în casa mea, și ne-o prezinți ca viitoarea ta soție, chiar vrei sa îți bați joc de noi?

- Te credeam mai inteligent, dar vad ca tot prost ai rămas. Cum sa vii în casa noastră cu târâtua asta, nu vezi ca este fiica baronului Shea? În halul asta ai ajuns? 

-Mi-ar fii rușine sa ma afișez cu o asemenea femeie, cu moravuri ușoare, care și-a găsit prada de mult visata, dar sa îți spun ceva fata draga?

Se apropie ușor de urechea fetei și ii tipa : Nici moarta sa nu te mai vad aici, în casa mea lângă familia mea, altfel ai sa plătești cu vârf și îndesat, ai auzit proasto! Tipa cât de tare putu ducesa, și o mai plesni înca o data, de data aceasta forță ei lăsând-o la pământ pe tânără domnișoară fără apărare.

- Anita! Ia gunoiul asta din fata mea, și arunca-l! Nu am nevoie de aceasta batjocura la adresa familiei mele.

Nu dura mult, ca tatăl lui venise repede și ii dădu în pum în stomac fiului sau.

-O sa te prezinți în camera pedepsei! Ceea ce ai făcut tu, ai adus rușine în casa familiei noastre! Faima, influenta s-a dus din cauza unei cure, îți dai seama de greșeală pe care ai făcut-o? Spune-mi îți dai seama? Spuse aceasta mai tare și ii mai dădu un pum în stomac, acesta căzând jos din cauza durerii.

-Nu ești demn de titlul de duce! Nu ai fost pregătit precum Aiden, fiul meu cel scump care s-a prăpădit din cauza ta! Tu trebuia sa mori în locul sau, și nu el!

Spumega aceasta din cauza furiei și al durerii lăuntrice.

După visele și coșmarurile indurate, vreme de 19 ani, pusese punct relației cu familia sa. Își cumpărase un brevet în armata roșie și reuși sa iasă învingător .

Salvase mii de vieți, și ajutate mica nobilimea sa devina una influenta și bogata.
La aflarea vestii ca fiul ducelui Rosen, machiez Trivalle adusese glorie și faima familiei sale, părinții săi inebunise de fericire și se hotărâri sa plece sa îl întâmpine asa cum se cuvine.

Numai marchizul Trivalle știa pedeapsa aspra prin care acesta trecuse, era plin de sânge, bătut cu biciul pana la os, și înfometat săptămâni la rand.

Trebuia sa evadeze din aceste coșmaruri înainte ca ele sa îl înece și mai mult. Asa ca, devenise maestrul printului moștenitor, îl învățase despre bunătate, despre cum trebuie sa devina un adevarat împărat, ii oferise educație militara, ii spuse sa aibe grija în cine se încrede, și oe cine iartă sau nu.

"Trebuie neapărat sa ma duc la sora mea, numai ea ma poate ajuta... Și cu voia domnului, micuța mea Anastasia va devenii o figura foarte importanta pentru aceasta epoca sângeroasă". Își spusese acesta în gând, și ridica mana făcând semn către o trăsură.

Îi spusese vizitiului sa plece la Palatul Crystal, unde se afla sora lui, și fără sa mai stea pe gânduri, în cele din urma adormi oe bancheta din spate, pătată și plina de mirosuri străine care ii făcu respirația mai îngreunată.