Ducesa lui Black Lion [ Vol 1 ]

Capitolul 7

Razele soarelui vroiau sa își facă simțită prezenta în camera intunecata la lordului Straton, însă perdele de culoare turcoaz croite cu fir de aur, împiedică razele soarelui, pentru a nu o trezi pe Lady Anastasia.

După lacrimile vărsate și tupipatul îngrozit al micuței, lordul se îngrozi și o trăsese imediat în bratele sale mari. Nicio persoana nu se comporta se atât de frumos cu ea, nici măcar fratele ei, dacă îl putea considera frate.

Degeaba avea la indemana atâtea bogații, atâtea podoabe, rochii, pantofi, pălării, eșarfe și multe alte accesorii valoroase.
Pe mama ei, nu a cunoscut-o niciodată, însă auzise de la servitoare și de la doica sa, caci mama ei era o femeie nefericita.

Tabloul ei se afla în biroul arhiducelui, și nimeni nu a trecut vreodată pentru a-i vedea frumusețea dar și tristețea de pe chipul sau palid.
Parul îl avea roșcat, însă nici tatăl și nici fratele sau nu avea parul roșcat și ochii turcoaz. Se întreba... Dacă chiar seamana cu mama ei, sau o fi un bastard.

Ținând cont de purtarile necuvincioase ale slujitoarelor ei, credea cu tărie ca nimic nu va revenii la normal.

* Când aveam 5 ani, eram preferata tuturor, acum am rămas și voi rămâne mereu un gunoi, un bastard aristocrat. Cu ce am greșit *.

Lacrimile îi coborî pe obrazii palizi, care fuseseră odată rozalii și plini de veselie, dar cum totul luase o razna era sigura ca lucrurile deveniseră foarte rele.

Strainul care o mângâie părintești si îi vorbi cu dragoste, o făcu sa creadă ca totul pare ireal. Își dorise din tot sufletul ca părintele sau sa o iubească și sa o îndrăgească la fel ca fostul logodnic al fetei machizei.

Însă tatăl sau, arhiducele nu dădea nici măcar doi bani pe copila. Comentariile reci, rele și seci o făcu pe micuța Tasia sa își dea seama ca vrea sa fuga cât mai repede de acasă, și sa plece cu diligenta în Regatul învecinat, la matusa ei, care o iubea nespus de mult pe micuța Tasia.

Se freca încetișor cu mana la ochișorii roșii de la atâta plâns, și se srrijini în mâini, încercând sa întocmească un plan nebunesc de evadare.

Puse cap la cap toate micile indicii legate de conacul unde trăia sora din partea mamei sale, și cu ultimele puteri, își făcu curaj și se ridica din baldachinul mare și pufos.

* Nu are rost sa mai locuiesc în acest regat, din moment ce toată lumea nu ma dorește. Mai bine plec, și îmi inscenez moartea... Asa este mai bine pentru toți... *

Fusese isteață ca își strânsese bani suficienți cât sa trăiască toată viata, își oprise câteva bijuteriile de ale mamei sale și fără sa stea prea mult pe gânduri, cauta cu ochii mintii hainele sale, și începu sa se îmbrace cu ele.

În acest moment, toată lumea va dispărea din inima și mintea sa. Sunt prea multe persoane toxice care i-au vrut rău, dar care ii vor răul în continuare și ori pleca ori stătea aici și își va blestema pentru totdeauna viata.

După ce își prinse parul în coc, merse ușor pe vârfuri, și deschise ușor ușa mare din mahon. Nevazand pe nimeni în împrejurimi, ii mulțumi celui de Sus, și pleca repede spre scări.

Mai avea puțin și ajungea la poarta libertății, gândi ea cu bucurie. Deodată auzi niște înjurături și țipete și se gândi mai bine sa se ascundă în spatele unui tufiș mare.

-Unde este micuța Tasia? Și cum ai putut sa fii atât de incompetenta încât sa lași o copila sa dispară fără urme, știi care sunt consecințele nu?,

- Te-ai gândit căci dacă afla arhiducele, se va isca un scandal imens, dar din moment ce nu realizezi în ce situație suntem, degeaba te mai întreb. De azi sa nu te mai vad aici!

- Henri! Îl striga pe omul sau de încredere, vino și dă-i banii domnișoarei și afara din conacul meu.

- Pentru numele lui Dumnezeu, unde ești copila?! Jur pe ce am mai drag, caci te voi găsi și atunci va fii vai și amar de tine!

Auzindu-i glasul rece și amenințarea se gândi repede la o soluție. Când porțile se deschise, intra trăsură care purta emblema familiei arhiducelui de Atlanton, și deschise repede ușa fără sa stea pe gânduri, apoi se lasă pe vine și mersese în pași de pitic spre tufisul unde erau așezate porțile conacului.

Putea sa respire ușurată momentan, fiindcă porțile se închisese fix când micuța Anastasia traversa repede poteca și se îndrepta spre stația unde avea sa vina diligenta.

Mai avea puțin, și diligenta venise, cu frica în sânge Lady Anastasia se uita în spatele pentru a nu se pomeni cu cavalerii sau cu lordul străin care era furios peste măsură.

Acum viata ei avea sa se schimbe, se va muta la matusa ei, Lady Beatrice Izolda, soția unui nobil puternic, și plin de relații, care însă avea o slăbiciune pentru copii, dar neputând având copii toată atenția îi este îndreptată asupra nepoatei sale.

Drumul avea sa fie lung, asa ca se așeza cât mai departe de oamenii curioși care aveau sa o întrebe mai devreme sau mai târziu de ce aceasta călătorea singura, însă închisese ochi și se ruga Divinității sa o apere de pericole.