Academia Whitemoon

Capitolul 11: Cascada

De la incidentul din ora de controlarea a puterilor magice toată academia mă privea ca pe un exponat de muzeu. Se pare că veștile circulă destul de repede pe aici. Acum fata simplă, neobservată trece prin mulțime cu toate privirile ațintite asupra ei.

Chiar și acum după aproape două săptămâni mai primeam încă privirile curioșilor, iar la ore profesorii parcă erau temători  ca nu cumva puterile mele să o ia razna din nou. Singura fascinată era doamna Liliane, care în prima oră care a urmat după în incident m-a bombardat cu întrebări, eram destul de confuză, însă ceea ce o interesa pe ea era mai mult modul în care energiile s-au combinat în așa fel încât au reușit să se zăpăcească și să o ia totul razna. Acesta mă sfătuise să încerc să-mi conserv energia și să nu o suprasolicit pentru că aceste scăpări de energie sunt destul de periculoase pentru oamenii care stăpânesc un singur element.

Iar după cum Cass a tot insistat în timpul liber am căutat orice informație legată de trezirea puterilor magice, oricât de mică.
Acum era vineri, ne pregăteam de un weekend destul de încărcat, iar eu încă nu puteam face nimic. Parcă orice urmă de magie s-a ascuns în adâncul măduvei oaselor mele și refuza să mai iasă. Stăteam în cameră. Eu tolănită pe patul meu cu cartea în față, Farren stătea la birou, iar Cassandra citea pe balcon într-o poziție de meditație. Era liniște, doar câte un foșnet al unei foi mutate alene mai spărgea zidul tăcerii.

Cu toate că ne apropiam de octombrie cu pași repezi vremea se ținea încă frumoasă, aproape ca o zi de vară. Soarele bătea dogoritor peste frunzele care încet își pierdeau din verdele intens și își luau straiele îngălbenite ale toamnei. Vântul bătea încet abia sesizabil, și intra încet în cameră răcorind aerul uscat.

Cuprinsă de un paragraf interesant mă trezesc ca din transă când de pe balcon Cass se ridică triumfătoare și entuziasmată alergând grăbită spre mine, încercând să-mi explice ceea ce tocmai descoperise.

„Am găsit un paragraf care ne-ar putea fi util.” radia numai extaz.

„Sunt ochi și urechi.” răspund liniștită.

„Este o teorie explicată de un profesor care a prosperat în domeniul energiilor magice și care a venit cu multe terorii revoluționare. Acesta spune într-o conferință că energiile magice sunt ca visele, au nevoie de un imbold pentru a deveni realitate. Un duș cu apă rece cum s-ar spune. Așadar, a căutat niște copii cu problema puterilor magice „adormite”  și a încercat diferite ipoteze prin care s-ar presupune trezirea puterilor magice. Și singura care a avut sorti de izbândă a fost cea în care a pus subiectul experimentului într-o situație limită. A încercat să le trezească punând cobaiul în pericol, moment în care acesta a reacționat sub influența stimulului, ca reflex de apărare. Puterile sale l-au salvat de la înec, apa ridicându-l la suprafață și fără să-și dea seama începuse să o controleze chiar el, și astfel ajunge la mal nevătămat.” încheie șatena, eu și Farren privind-o cu interes.

„Interesant articol, dar sună cam periculos, nu crezi?” întreabă Farren învârtindu-se pe scaunul biroului astfel încât să o poată vedea mai bine.

„Da, e cam periculos, însă ce alte opțiuni mai avem? Aveți alte idei?” ne privește știind că nu mai există o altă opțiune.

„Păi am putea să mai așteptăm să...” începe Farren dar o întrerup repede.

„Să încercăm!” le spun hotărâtă.

„Poftim!?” exclamă amândouă uimite.

„Nu am de gând să te punem în pericol Ayli.” spune Cassandra pe un ton grav.

„Trebuie să încerc, trebuie să simt că aparțin acestei lumi. Așa mă simt ca o gâscă între păsările flamingo, ca și cum v-aș pune bețe-n roate.” o comparație ciudată, dar precisă, după părerea mea.