Capitolul 34: De neoprit

76 8 0
                                    



   "Cred că avem o mică problemă." îngân cu piatra între două degete.

   „Ayline..." Lidia îmi spune numele, dar sună mai mult a avertizare.

   „Nu funcționează!" spun în șoaptă.

   „Cum adică nu funcționează? Trebuie să funcționeze doar ești prințesa!" începe să se agite chiar acolo după raftul de cărți.

   „Nu simt nimic. Nu... nu se întâmplă nimic."

   „Incredibil." pufăie ofticată, cel puțin cât se poate să fi de ofticat în șoaptă.

   „Trebuie să mergem să aflăm ce se petrece. Cass și Pixie trebuie să știe."

   „Păcat! pentru că ele nu sunt aici."

   „Cât timp avem?" îi ignor replica, privind spre cei doi care împărțeau replici tăioase.

   Lidia se apleacă și ea încet cât să privească scandalul monstru din spatele nostru prin micul spațiu liber dintre cărți.

   „Nu pot să cred! Propriul meu fiu! Fiul meu!" răsună vocea mult prea dramatică și tăioasă a reginei.

   „Niciodată nu te-ai comportat ca o mamă!" ripostează curajos brunetul. Deși acum nu știam dacă era naivitate sau curaj.

   „Mai avem în jur de 10 minute, până s-o înfuria franjuri albastre."

   „Repede!" ne strecurăm afară din bibliotecă și fugim către academie cum nu am mai făcut-o vreodată.

   Nu știu dacă ne-au trebuit două minute să ajungem în camera mea, unde trebuiau să se afle fetele.

   „Avem nevoie... de ajutor." spun de abia respirând și întinzând mâna cu ametistul spre ele.

   „Repede! Al ține ocupată regina." apare Lidia agitată cu Pixie pe urmele ei.

   „Ce se întâmplă?" întreabă Farren în timp ce se ridică de pe pat.

   „Am găsit ametistul." spun încă cu el în mâini.

   „Brian l-a găsit." mă corectează Lidia.

   „Da, însă nu se întâmplă nimic. Nu simt că ar avea vreun efect asupra mea." cu toate că nu dădeam glas gândurilor mele îmi era mai teamă ca niciodată. Dacă tot ce am crezut până acum a fost de fapt o pură coincidență și de fapt eram o simplă fată ciudată căruia i se întâmplau lucruri ciudate.

   Fata cu ochelari îmi ia cu grijă ametistul din mâini și se apropie de Cass. Îl privesc amândouă cu interes încercând să-și de-a seama ce ar putea să facă. Mi-am pus toată încrederea în ele acum, însă dacă nu o să reușească nici ele chiar dacă sunt sau nu prințesa o să fiu oricum moartă la sfârșitul anului.

   „Cât timp avem?" mă întreabă Cassandra.

   „Cel mult 5 minute." îi răspund cu exasperare plimbându-mă de colo-colo prin cameră.

   Îmi aruncă o singură privire îngrijorată, lucru ce mă neliniștește mai tare.

  "Eu plec să îi caut pe gemeni." se aude vocea lui Farren care își luase pe ea ceea ce părea a fi o tunică, pe care o folosea destul de rar la antrenamente, dar care bănuiesc că avea rolul să o apere.

   „Cred că și Brian le-a spus ce se întâmplă. Am crezut că o să vă cheme el."

   „Poate că i-a căutat în sala de lupte sau nu a putut intra acolo."

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 15, 2022 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Academia WhitemoonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum