Am ajuns acasă. Îmi rețin impulsul de a o striga pe bunica doar în cazul în care soldații reginei erau deja aici. Facem pași mici, nesiguri, și ne dăm seama repede că eram singure în casă. Nimeni nu mai era aici, nici un semn că bunica ar fi plecat pentru scurt timp sau că o fi fost sustrasă violent. Totul se afla în perfectă ordine, iar vremea trecea mai repede decât credeam în timp ce noi ne învârteam prin camerele goale.
„Ayli! Vino aici." o aud pe Farren strigându-mă când ajung în camera mea, și mă îndrept grăbită spre bucătărie înainte să apuc să văd prea multe. Oricum era goală.
„E un singur bilet pe frigider, pare scris în grabă pentru o anume Natalie." spune Farren, și imediat apare și Cass care mă anunță că ușa din față era încuiată, dar nu și cea din spatele casei.
„Nat e prietena mea..." înghit în sec apropiindu-mă de frigider înșfac bucata de hârtie prinsă de frigider cu un magnet micuț, în forma turnului Eiffel.
„Natalie, plec în vizită la Ayline, e posibil să rămân ceva vreme și nu știu când mă întorc." citesc cu voce tare conținutul micii bucăți de hârtie. Cu siguranță se afla în regatul Lunii.
Era scrisul bunicii, dar mai neîngrijit decât de obicei. Credeam că asta e tot, însă când întorc hârtie pe partea cealaltă observ încă un rând:
„Nu te îngrijora, cărțile tale sunt în pod." ceva nu era în regulă, mă strâmb în timp ce citesc. Singura carte pe care Nat a adus-o aici era de povești, dar asta a fost cu mult timp în urmă, și cu siguranță nu mai e pe aici.
„Asta nu ne ajută." îngână Cass.
„Natalie nu avea nicio carte aici." le spun lor cu vocea tremurândă.
„Unde e podul casei?" se grăbește Farren să plece, era limpede că trebuia să găsim ceva acolo.
Așa că mai rapid decât o furtună ne îndreptăm către scările înguste din capătul coridorului de la etaj, ce duc în mansarda prăfuită.
Nu-mi aduc aminte când fusesem ultima oară aici, dar a fost cu mult timp în urmă.
Aprind lumina, care bătea anemic printre pânzele de păianjen și praful de pe cutiile din jur.
„Și ar trebui să căutăm cărți?" Cassandra privea pierdută în jurul nostru.
„Sau ceva care nu pare la locul lui." îi răspunde Farren, în timp ce eu încerc să-mi dau seama ce se petrece și să-mi liniștesc bătăile inimii.
„Nimic nu pare la locul său." constată Cass în timp ce se învârte în jurul unor cutii pline cu haine vechi.
„Poate fi orice." oftez dezamăgită.
Însă încă caut cu privirea ceva care să nu pară normal, ceva ce nu am mai văzut. Apoi îl văd, pe una dintre cutiile din spatele unui casetofon vechi se află un cufăr micuț.
„Cred că am găsit ceva."
Nu era prăfuit, în contrast cu tot de aici, dar părea să fie însă foarte vechi, sculptat într-un lemn scorțuros.
„Deschide-l." mă îndeamnă Farren.
„E încuiat."
„Atunci să-l luăm cu noi. Nu mai putem pierde vremea" se arată îngrijorată Cass.
Așa că plecăm înapoi prin oglinda veche din hol. Iar într-o fracțiune de secundă ajungem din nou în fața zidului sidefat, unde Al ne aștepta lângă ușă.
„Repede, nu cred că gărzile o să mai muște momeala mult timp." ne face semne cu mâna în timp ce deschide ușa.
Și cât ai clipi dispărem pe ușa învechită și ne grăbim să ajungem la parterul palatului, cu pași alegători ne îndreptăm către ieșire.
CITEȘTI
Academia Whitemoon
Fantasi•Secretele trecutului vor ieși la iveală• Viața lui Ayline Himetwoon este dată peste cap atunci când o scrisoare misterioasă își face apariția. Însă decide că trebuie să accepte noua șansă oferită în speranța că așa va putea afla mai multe despre...
