Best friends ~ Hyunlix

Capitolul I

H: Feliiiix! Trezește-te!!

Hyunjin intră grăbit la mine în camera, începând sa ma zguduie oarecum panicat.
F: Ce e? De ce ești asa de panicat?
H: A. Nu e nimic.
F: Glumești cumva? M-ai speriat, frate...
H: Îmi pare rău. Dar hai, trezește-te. Trebuie sa mergem la școală.
F: Școală? De ceee... ㅜㅜ
H: Aigoooo... Hai odată, nu te mai plânge. Azi începem ultimul nostru an de liceu. Dupa aceea putem sa ne vedem de viețile noastre fără sa ne mai gândim ca mâine avem școală.
F: Corect...

Iese din camera și eu ma dau jos din pat. Ma duc la baie sa îmi fac un dus, ma îmbrac cu ceva simplu și ies.

~După 30 de minute~

F: Hyunjiiiiin! Hai odată. Ce tot faci?
Urc în camera lui, dar nu îl găsesc. Încep sa îl caut prin casă, dar pur și simplu nu pot sa dau de el.
F: Hyunjin, dacă nu vi, plec fără tine!
Cobor în living, iar Hyunjin era ascuns după canapea.
F:... Nu o sa comentez nimic. Hai sa mergem.

~Peste 10 minute~

Pov. Hyunjin

H: Deci, Felix... Ce vrei sa facem azi după școală?
F: Ma gândeam sa mergem sa mâncăm sushi.
H: Uwu... I like it.

Odată ajunși la poarta școlii, Felix se întoarce către mine, mergând cu spatele. Deschide gura ca să zică ceva, dar exact în același timp se izbește de o fată puțin cam distrasă, făcându-i caietele sa cadă.
F: Îmi pare rău, nu te-am văzut.
... : E în regulă. Nici eu nu am fost atentă.

Pov. Felix

Merg cu spatele și dau sa ii spun ceva lui Hyunjin, dar ma lovesc de cineva. Era o fată, puțin cam aeriană. Părea supărată.
Îmi cer scuze de la ea, și ma aplec sa o ajut sa își ridice caietele pe care i le-am dărâmat.
F: Îmi pare atât de rău... Nu am...
Ma surprind uitându-mă în ochii ei. Avea niște ochi superbi.
... : Stai liniștit. Se mai întâmplă. Trebuie sa plec.
F: Um... Bine... Pa...