Sasha

Capitolul 13

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

     L-a șocat cu siguranță acea „mărturisire" a mea. Inițial am văzut uluirea acaparându-i chipul. Apoi confuzia a luat locul acesteia. Nu înțelegea nimic sau poate refuza s-o facă. Din încăpățânare, ori doar pentru că-i displăcea chiar și simpla idee că eu aș fi putut simți ceva pentru el.

Pulsul sângelui său m-a electrificat, țintuindu-mă de peretele acela. Incapabilă să mă mișc, conștientă doar de expresia sa neîmblânzită, care-mi transmitea fiori pe șira spinării.

O strălucire periculoasă se oglindea în ochii săi în care-mi regăseam totodată propria imagine.

Își dădea seama oare de felul în care inima mea îi vorbea? Oare înțelegea ceva?

― Haide sus, a zis dintr-odată și am știut că nu pricepuse absolut nimic.

M-a ajutat să ajung la aceeași înălțime cu el, aproximativ.

Odată cu acea mișcare, am început să dârdâi de-a binelea.

Am ieșit din duș, iar el a apucat un prosop mare de pe suport și m-a învelit cu el.

Am mers desculță și umedă pe podea, lăsând apă în urma mea. El era puțin mai uscat pe haine, căci se ferise să nu fie udat în același mod. Mi-a șters surplusul din păr cu un alt prosop, mai mic, iar eu aș fi jurat că acum mă ciufulise toată. Apoi a aplicat același tratament părului său.

Ne-am întors în biroul lui.

S-a răsucit cu mine, ținându-mă de coate, cu intenția de a mă așeza pe canapeaua aceea din piele, dar o altă nebunie de moment mi-a dat ghes chiar atunci să verific ceva.

― Cooper! a mârâit la mine.

Mă lipisem complet de el, căci picioarele nu mă susțineau ca să pot rezista de una singură, fără ajutor.

Eram udă leoarcă și se scurgea apa din hainele mele, picurând pe jos, iar acum, cu siguranță, le îmbibasem și pe ale lui.

― Cooper, a repetat și mai apăsat, lasă-mă să-ți aduc ceva să te schimbi, o să răcești.

Am rânjit prostește, agățată de gâtul lui. Starea aceea ciudată încă nu trecuse complet.

― Și a cui e vina? am chicotit. Tu m-ai băgat acolo.

― Scarlett! a gemut înfundat, prinzându-mă de mijloc și încercând să mă îndepărteze, dar eu mi-am încolăcit și mai mult brațele la ceafa lui.

― Hm? am murmurat, mângâindu-i gâtul cu vârful nasului.

― Nu știi ce faci, a șoptit cu un glas tulbure, pe care nu-l recunoșteam.

― Așa crezi?

M-a apucat de talie, determinat să mă îndepărteze, dar cum efectul băuturii ăleia, sau orice ar fi fost ceea ce băusem, nu trecuse complet, încăpățânarea mea de a rămâne lângă el, a învins. Căci n-a reușit să mă smulgă de pe el.

Îmi simțeam sânii tari, sub rochia umedă, presați de pieptul său. M-am ghemuit și mai mult în acel loc, pe care-l doream să fie al meu. Poate că dacă rămâneam suficient de mult, poate că...

― Cooper! Nu e deloc precaut să faci asta.

Am chicotit, inspirându-l cu totul în mine. Sperând să-l închid acolo, în interiorul meu, pentru totdeauna. Chiar dacă evident misiunea aceea era imposibilă, fiindcă el nu mă voia.