Sasha

Capitolul 4

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

     Mă simțeam rău. Demoralizată fizic și psihic din cauza celor descoperite. Pe de-o parte mi-aș fi dorit să revin la acel trecut dinainte de a-mi aminti, pe de alta continuam să savurez informațiile noi despre persoana lui Sasha Burov, în ceea ce mă privea.

Și totuși... Cineva mă atinsese cu mâinile lui libidinoase, fără voia mea. Fără ca măcar să fiu conștientă de ceea ce se întâmpla.

Mă apuca o greață pe care aproape că nu o mai puteam suporta.

Ce-ar fi fost de mine în prezent, dacă n-ar fi existat Burov în trecut pentru a mă salva?

De ce mie? De ce să-mi facă tocmai mie, cineva, așa ceva?

M-am dezbrăcat și m-am băgat repede sub duș, sperând să șterg pentru totdeauna din mintea și de pe pielea mea amprentele acelui individ.

Dacă doar aș fi putut descoperi cine era...

Ce? Ce aș fi făcut? urla la mine propria-mi conștiință. L-aș fi denunțat? Aș fi fost dispusă să-mi asum consecințele acelei mărturisiri publice?

Mă îndoiam.

Oricât de puternică eram, tot nu mă vedeam în stare să fac față unei asemenea situații.

Apoi mai exista și o a treia întrebare. De ce Burov ținuse secret chiar și față de mine acel incident? Și mai ales de ce-l proteja pe acel individ? Cine anume era, de avea interes să ascundă identitatea sa?

Se adunau încontinuu necunoscute pe care chiar nu știam cum să le rezolv, căci toate răspunsurile se aflau la Sasha Burov.

Am ieșit din duș doar cu corpul puțin mai relaxat, căci psihicul aproape-mi sângera de nervi și frustrare, de stresul la care îl supuneam întruna. Puteam păși zi de zi pe lângă acel ticălos, iar eu să n-am nici cea mai mică idee despre asta. Oare Sasha chiar își imagina că eram în siguranță așa? Trăind în această ignoranță continuă?

Mă ștergeam pe cap când m-a sunat Sunny.

— Scar, ce faci? Te pregătești?

Mi-am pus căștile și am continuat cu ceea ce făceam deja, uscând surplusul de apă din păr și apoi pieptănându-mă.

— Doar ce am terminat dușul. Sincer, nu am chef să ies în seara asta. Te superi dacă rămân acasă? mi-am încercat norocul pe un ton miorlăit.

— Vorbești serios? a exclamat ea dezamăgită. Dar am vorbit mai devreme și ai spus că vrei să vii...

— Știu, dar chiar nu mă simt prea bine. Am impresia că mă paște o răceală, am apelat la prima scuză posibilă, nefiind convinsă că era în totalitate o minciună.

— Of, Scar. Să iei ceva încă de acum, da? Să îți faci un ceai și să stai în pat atunci, da? Vrei să vin la tine?

— Nu, nu, mergeți și distrați-vă. Cu siguranță nu e nimic grav. O să iau o pastilă și mă voi simți mai bine, sunt convinsă. Să mă suni să știu de voi, da?

— O.K. Te sun și când mă întorc, ca să aflu cum ești.

Da, acest gen de persoană era prietena mea. Știam că dacă i-aș fi cerut, ar fi rămas fără nicio îndoială, alături de mine.