Sasha

Capitolul 7

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

Habar n-aveam ce voise să spună Burov. Nimănui niciodată nu-i păsase de el? Mi se părea imposibil de crezut așa ceva. Din ce aflasem, crescuse lângă mama lui, alături de care se și mutase în Marea Britanie.

    Poate nici ea nu-i oferise destulă iubire, cum n-o făceau nici ai mei, poate doar nu erau acel tip de persoane, dar asta nu însemna că nu ținea la el. Sau cine știe ce fel de relație aveau cei doi. Un alt amănunt sustras de la Sunny era că Burov locuia singur de vreo trei ani deja.

    ― Atunci, permite-mi să fiu prostuță puțin mai mult, da? am îngăimat cu lacrimile adunându-se trădătoare în colțurile ochilor.

    ― De unde ai știut? a rostit ușor, făcându-mă să mă înfiorez și mai mult.

    Nu mă atingea cu nimic altceva în afară de buzele care hoinăreau prin părul meu, moi, dulci, blânde.

    Vorbea despre semnificația așa zisului alint exprimat în limba sa natală.

    ― Am secretele mele, a fost tot ce am reușit să zic. Nu puteam raționa. Felul în care corpul său se modulase lângă al meu îmi fura orice urmă de logică.

    Niciodată nu se mai întâmplase asta. Niciodată nu mai fusesem așa. Niciodată nu-mi permisese o asemenea intimitate.

    A surâs, iar eu am coborât pleoapele și am savurat momentul acela, m-am bucurat de reacția lui naturală, nedisimulată.

    ― Cum de n-am observat că ai crescut atât sub ochii mei?

    ― Asta mă întreb și eu, am surâs la rândul meu.

    Fără niciun preaviz, mâinile sale au trecut peste brațele mele, cu scopul de a mă încălzi.

    N-am îndrăznit nici să mai respir. Am oprit orice alt sunet sau gând, concentrându-mă doar pe ceea ce mă făcea să simt.

    ― Ți-am spus că n-ai voie să plângi pentru mine. Nu ne pecetlui soarta amândurora.

    ― Ce înseamnă asta?

    Am dat să mă întorc ca să mă uit la el, dar se îndepărtase deja.

    Am fost nevoită apoi să tac și să-mi înăbuș curiozitatea, căci el tocmai suna pe cineva.

    La scurt timp am înțeles că cerea un taxi. Am zâmbit cu gura până la urechi. Deci ținuse cont de părerea mea.

    ― Fericită? a făcut un gest larg cu brațele, după ce a finalizat apelul.

    Puteam să nu fiu?

    ― Bineînțeles!

    Mi-a zâmbit și totul în jurul meu s-a încălzit. Temperatura a urcat subit. Toate stelele pe cer au răsărit, împodobindu-l cu o instalație de lumini naturale, făcându-mă să simt că tocmai venise Crăciunul.

    ― Atunci schimbă moaca aia plouată, m-a tachinat, fără intenții răutăcioase de data asta.

    ― De ce nu dormi la Winter mai bine? am propus, sperând să mai rămână cu mine.

    În noaptea aceea prin nu știu ce minune am reușit să fac câțiva pași spre el.     Odată cu asta descopeream că prezența lui în viața mea devenea de-a dreptul adictivă.

    A țâțâit dezaprobator, zgomotos.

    ― Acum apari cu alte pretenții?

    Am ridicat din umeri.