Sasha

Capitolul 11

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

     Ultima imagine întipărită pe retină înainte de a ne îndepărta a fost cu el. Sunny încă mă ținea de braț, chiar și după ce am parcurs câțiva metri, iar eu m-am dezmeticit și mi-am ieșit din fire.

    Mi l-am tras cu forță, rămânând în loc, uimind-o și pe ea reacția mea.

    - Ce naiba faci, Sunny? m-am răstit, iar șatena m-a privit nedumerită.

    ― Încercam doar să-ți dovedesc că...

    ― Am cerut eu asta?

    Eram conștientă că vocea îmi devenea tot mai stridentă, deși, în acea atmosferă, nu atrăgea prea mult atenția. Ne apropiaserăm de zona de club, deja. Dar și dacă ne mai auzea altcineva, tot nu-mi păsa în clipa aceea. Mă enervase prea tare comportamentul și drepturile pe care și le asuma în privința altora. A mea, în cazul acesta.

    ― Păi, nu, dar...

    ― Dar ce? Ce e cu tine? Unde e fata aceea dulce, cea pe care o adoram întotdeauna, în orice ipostază? Unde a dispărut? Și pentru numele lui Dumnezeu, când te-ai transformat în această persoană atât de enervantă? Cea care nu se gândește nicio secundă la sentimentele celor din jurul ei? Pe mine m-ai întrebat ce vreau? Dacă mă interesează câtuși de puțin atenția lui Joffrey? Dacă măcar îmi doresc așa ceva? Parcă ne cunoaștem de ieri și tu tocmai încerci să mă cuplezi cu primul tip ieșit în cale. De parcă aș fi ultima disperată de pe pământul ăsta.

    ― Doar mă amuzam puțin, ce naiba reacțio...

    ― Pe seama mea? Vai, îți mulțumesc frumos că m-ai transformat în motiv de distracție. Pentru asta m-ai luat cu tine? Urmează Julie acum? Spune-mi, ca să am măcar o minimă idee despre ce ne-ai mai pregătit pentru seara asta.

    ― Ai luat-o razna, a spus cu un calm care m-a scos și mai tare din minți.

    ― A, da? am dat întruna din cap, pe fond nervos. Ascultă-mă bine, am să iau o pauză de la tine. Am urmărit cum ochii ei s-au mărit. Am să te las să-ți revii câteva zile, fiindcă nu mai pot suporta această toxicitate, care aproape că mă atinge și pe mine, și chiar nu vreau să mai permit. Nu sunt eu așa. Nu sunt fata care se ceartă cu prietenele ei din asemenea cauze, care nici măcar nu-mi aparțin.

    ― Ai de gând să mă lași singură într-un moment ca ăsta?

    ― Ce moment, Sunny? am țipat și mai tare la ea. Despre ce vorbești? Cum să te ajut dacă nu știu nimic? Dacă nu mă mai lași să intru în viața ta? Mă excluzi și tot tu ai pretenția să pot înțelege de ce mă tratezi așa? Uite, o ai pe Julie, am arătat cu mâna către ea.

    De abia atunci am sesizat că blonda nu era nici ea într-o stare mai grozavă. Tăcea doar pentru că, probabil, n-ar fi găsit nici ea ceva mai bun de spus. Ceva care să calmeze situația. Sunny făcuse crăpături cam mari în arcada construcției noastre.

    ― Ajut-o măcar pe ea să fie lângă tine. Eu chiar nu mai pot insista. Chiar nu mai am putere. Nu acum. Și eu le am pe ale mele, dar tu ai fost mult prea fixată pe tine ca să mai îndrepți privirea și spre altcineva. Nu e o acuzație, ci un fapt, pe care ți-l prezint direct, fiindcă altfel tu nici n-ai remarca. Nu mai ești așa cum te-am cunoscut, te schimbi pe zi ce trece și nu realizezi că ne îndepărtăm. Nu pare să conteze pentru tine. Ești mai interesată să râzi pe seama mea? Râzi, Sunny, râzi. Uite, ai acordul meu complet pentru asta. Doar că eu nu mai vreau să stau lângă tine în timp ce tu chicotești, iar mie mi se frânge inima. Aveam nevoie de o prietenă, nu de o persoană pe care încep să n-o mai cunosc, care să mă transforme în clovn.