Capitolul 12

2K 280 125
                                    


⋅•⋅☾∘⋅•⋅



Smith s-a evaporat, lăsându-mă acolo la mila rusului, care încă mă susținea de braț. Am rămas privind acolo, inspirând în mine senzația acelei atingeri. Mirosind-o, trăind-o, lăsând amprenta pielii lui să se imprime pe a mea. Furând aceste momente fără ca el să fie conștient. Memorându-le cu ajutorul corpului, care mereu avea să știe cui îi aparținea. Fiindcă nu voiam pe nimeni altcineva în afară de el.

    ― Hai să mergem, mi-a cerut.

    Am refuzat, clătinând din cap.

    ― Cooper! Nu mă enerva și tu, am avut destul de...

    ― Nu vreau să merg nicăieri! Vreau să dansez! Pentru asta am venit aici. Pleacă tu dacă...

    ― Chiar nu-ți dai seama că nu ești bine? Glupinkaya!

    Aproape m-au durut buzele de la acel rânjet pe care eu însămi îl simțeam ciudat.

    ― Ador când îmi spui așa. Vino aici, l-am chemat cu mâna rămasă liberă. Dansează cu mine.

    ― Nu vreau să fac asta, nu te prosti. Ce naiba ai băut?

    Am ridicat de mai multe ori din umeri.

    ― Sex on the beach, atât. Serios. A făcut un pas spre mine, căci nu mă auzea prea bine. Byron m-a pus să jur pe roșu, să știi, am chicotit. Sau... stai. Cred că eu am jurat de bunăvoie. Am râs strident și apoi am sughițat.

    ― Cu siguranță n-a fost doar atât, m-a examinat sceptic. Vino cu mine.

    ― Nț. Ți-am zis deja că nu. Sau... am o propunere pentru tine. Dacă mă inviți la un dans, merg oriunde vrei tu.

    Am pus o moacă dulce. Sau așa speram că a rezultat.

    Mă clătinam destul de tare pe picioare, dar nu-mi păsa. Cât timp el se afla lângă mine știam deja că eram în siguranță orice s-ar fi întâmplat.

    ― Eu să te invit? s-a încruntat.

    ― Asta sau mă așez aici în fund, am arătat cu degetul spre podea, și nu merg nicăieri. Tu alegi.

    ― De fapt tu ar trebui să iei în calcul bunăstarea ta.

    ― O.K., mi-am sustras mâna dintr-a lui, ridicând din palme. Tu ai vrut-o. Am dat să mă aplec și atunci brunetul m-a prins de spate, aproape izbindu-mă de trupul lui.

    ― Ar trebui să-ți trag o mamă de bătaie pentru asta, a mârâit nervos direct lângă urechea mea.

    Am fost nevoită să mă prind cu mâinile de umerii lui, fiindcă altfel m-aș fi scurs încetul cu încetul. Toți fiorii cărora le dădea naștere doar datorită simplului fapt că stătea lângă mine așa, explodau în stomacul meu într-un mod dureros, pe care de abia îl puteam suporta.

    Era un supliciu și totodată cea mai mare plăcere pe care o puteam experimenta. Să mă lipesc de el, iar el să accepte felul în care corpurile noastre se potriveau atât de perfect, de parcă fuseseră create pentru a se completa în cel mai natural mod cu putință.

    Chiar atunci a răsunat în boxe o melodie mai lentă decât cele anterioare, una care chiar era potrivită pentru a fi dansată în doi. De parcă dj-ul o pusese special pentru noi.

    ― Hai să discutăm despre asta mai târziu, da? am surâs, cu fața doar la un centimetru de a sa. M-a prins cu mâinile de talie și atunci am savurat o altă mică victorie. Mai bine ascultă melodia asta. Uite ce frumos sună! am exclamat cu adevărat entuziasmată de glasul tipului care o cânta.

SashaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum