Sasha

Capitolul 10

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

     M-am simțit doborâtă de un zgârie-nori și prinsă cu totul acolo, sub dărâmături, atunci când Sunny a făcut acele dezvăluiri.

Iubită? Sasha?

Să ne-o și prezinte nouă pe deasupra? Asta însemnând că era vorba de ceva serios.

Am refuzat încontinuu să cred așa ceva. Deși undeva în interiorul meu încolțea frica.

Vestea aceea mi-a anihilat totodată orice chef de a mă aranja pentru seara aceea. Sau de a mai ieși din casă chiar.

Ultima mea dorință era să-i descopăr noua iubită a lui Burov. Dacă se întâmpla să fie adevărat ce ne informase Sunny.

Totuși curiozitatea îmi dădea ghes. Mă împingea să merg dinadins în locuri unde n-aveam ce căuta.

N-ar fi fost ideal să-mi văd de treaba mea?

Ar fi fost.

Dar puteam să-mi înfrânez nevoia sadică de a vedea cu ochii mei cine era persoana aia? Care automat avea să devină non grata, dacă lua ceea ce eu în mintea mea îmi adjudecasem deja.

Bineînțeles că nu puteam.

Așa că am strâns din dinți și mi-am impus să-mi scot la bătaie toate farmecele de care dispuneam. Dacă alesese pe alta, măcar să ia și o mostră din ceea ce ratase de prost ce era.

Nu că m-ar fi remarcat cu adevărat. Dar tot nu uitasem ce-mi șoptise în noaptea aceea. O făcuse expres, fiind convins că eram inconștientă și nu auzeam.

Vom vedea noi, Aleksandr Burov, cine va primi până la urmă surpriza, am rostit cu voce tare, privind la imaginea mea din oglindă.

Am depus mai mult efort decât de obicei, doar ca să ies în evidență. Eram conștientă că n-arătam tocmai rău, iar el avea să remarce în mod deosebit asta.

Existau încă atâtea lucruri care mă îngrijorau. Despre trecut, despre prezent, despre ce s-a întâmplat atunci, despre grija lui Sasha, despre cel care m-a atacat... Despre Sunny și comportamentul ei tot mai ciudat. Dar toate la timpul lor.

Deocamdată am terminat cu modul de prezentare și am plecat să mă încalț, fiindcă Sunny și Julie mă așteptau deja jos, în mașină.

Am optat pentru o pereche de botine gri, mai înalte și mai largi de la gleznă în sus, care odată ce le încălțai se remodelau în pliuri. Mergeau perfect la rochia mea roșie, puțin bufantă de la talie în jos. Pe deasupra m-am acoperit cu un palton, am aruncat lanțul gentuței pe umăr și am ieșit încet. Nu voiam să-l deranjez pe tata care numai ce ieșise din tură și se odihnea. Mama era de gardă la ora asta.

Din cauza muncii lor nu aveam ocazia să ne petrecem prea mult timp împreună. Îi înțelegeam, dar le duceam groaznic de tare lipsa. Mă obișnuisem după atâta vreme, dar tot mă durea. Mă durea să mă lovesc iar și iar de faptul că nu-mi puteam da seama pe ce loc eram, pentru ei. Căci o prioritate nu făcuseră niciodată din mine.

De asta m-au și deranjat atât de mult afirmațiile nefondate ale lui Burov. El chiar nu cunoștea mai nimic despre situația mea. Ar fi trebuit să-și urmeze propriul sfat și să nu se avânte în acuzații, când clar n-avea nici cea mai vagă idee despre ce vorbea.

Nu depusese niciodată vreun efort să încerce să mă cunoască mai mult. Să-mi înțeleagă cu adevărat viața.

M-am așezat pe bancheta din spate a Range Rover-ului lui Sunny. O primise cadou la majorat de la părinții ei.