Song: BOCA
Artist: Dreamcatcher
---
Intro: se utilizează un instrumental cu influențe tribale (oof, don't cancel my ass, ăsta e cuvântul de folosit aici, pur și simplu) care va continua de-a lungul întregii piese. Acest instrumental îmbinat cu sunetul unui început de furtună, a unei ploi de neoprit, chiar de la primele note, contribuie la crearea unei atmosfere întunecate, dramatice, captând atenția.
Notă: 10/10
---
Vers 1: odată cu primul vers, se adaugă un flaut fundalului muzical, un flaut de acum caracteristic sunetului rock al trupei. Deși e un prim vers destul de soft, asta nu îi taie din impact, din volum, iar vocea nu este eclipsată de instrumental, combinându-se perfect cu acesta.
Notă: 10/10
---
Vers 2: Dami a rupt (neironic) universul în două cu rap-ul ei genial. „Hold up, I'm a geek, the big paradox" e un opening superb, iconic af, și lovește din plin, oarecum funcționând paradoxal (ha, ha, see what I did there?) ca un intro întârziat. Trecerea la vocals este lină totuși, chiar dacă rap-ul utilizează un beat mai puternic pentru efect decât versul recent, deoarece tempo-ul este menținut și în continuare.
Notă: 10/10
---
Pre-refren: muzica de fundal păstrează aceeași amploare dinainte, în ciuda unei liniști lăsate relativ. Se menține ritmul alert, dramatic, și se utilizează chitara electrică mai mult, pregătind pentru refrenul caracteristic Dreamcatcher.
Notă: 10/10
---
Refren: deși ador acest refren cu toată inima și sufletul pe care le dețin, la prima ascultare, din păcate, are loc o trecere abruptă de la instrumentalul alert, dar totuși de pre-refren, la chitara puternică de aici. Cauza neintenționată, cred, sincer, că e instrumentalul per total al piesei până la refren. Deși este alert, nu e atât de in your face rock și atât de prea mult pentru un ascultător casual, deci refrenul full rock poate fi oarecum neașteptat, și are efect de factor de șoc, nu neapărat într-un mod pozitiv. După câteva ascultări, sau eventual după o obișnuință cu structura piesei, această mică problemă e remediată.
Pe scurt, instrumentalul utilizat până la refren, deși e kinda rock, e mult mai comercial, mult mai upbeat față de ceva ce ar scoate Dreamcatcher în mod normal. Și deși ajută enorm pentru un ascultător casual această structură, pentru că nu „sperie" din prima, refrenul poate suna abrupt.
Notă: 9/10
---
Vers 3: trecerea la rap este pe măsură cu refrenul, iar de această dată nu este abruptă, pentru că ascultătorul va fi deja obișnuit cu beat-ul puternic din acesta, așadar versul 3 având rol de extensie bine meritată a lui.
Notă: 10/10
---
Pre-refren: aceleași mențiuni
Notă: 10/10
---
Refren: aceleaşi mențiuni
Notă: 9/10
---
Bridge: un bridge superb, cu o alternanță a vocilor aparte, ce culminează în high notes ce vor continua și în ultimul refren, precum și niște ad-libs geniale.
Notă: 10/10
---
Refren: aceleași mențiuni + ultimul refren este ajutat enorm de high-note-urile continuate din bridge, care îi oferă altă dimensiune, alt strat, și, reprezentând finalul de piesă, culminează în acesta, dând tot ce are mai bun.
Notă: 9,5/10
---
Bonus
---
Concept: deși e conceptul obișnuit Dreamcatcher, se face legătura cu Deja Vu și Scream, lucru anunțat și de la începutul clipului. Această legătură îi dă conceptului oportunitatea de a nu fi suprasaturat, și de a excela, deoarece se folosesc influențe pe care Dreamcatcher le-ar considera în mod obișnuit comerciale. Totuși, se păstrează esența necesară, se rămâne într-o așa numită zonă de comfort, fapt ce trage puțin conceptul în jos.
Notă: 8/10
---
Clip: ca și în cazul conceptului, legătura cu release-urile anterioare are o greutate excepțională, deși o are la un nivel mai mult inconștient. Videoclipul este high-budget af, lucru care mă bucură nespus, pentru că astfel se reușește punerea în valoare necesară unui delivery perfect al conceptului și a piesei în sine.
Notă: 10/10
---
Outfits: precum am spus și în capitolul cu Piri, Dreamcatcher au un stil goth caracteristic. Comeback-ul acesta totuși s-au utilizat și elemente mai mainstream, mergându-se relativ pe un aesthetic mai e-girl și mai emo pe unele piese, dar fără a se renunța la edge-ul trupei obișnuit. Nu am ce spune decât good job stylists, I love this shit. Also, rochiile de prințesă (regină? bro idk, they just nice) sunt superbe, corelând cu Deja Vu.
Notă: 9/10
---
Coregrafie: extrem de fluidă, cu părți ce lovesc exact unde trebuie, pe beat-urile importante. Deși apar back-up dancers, aceștia nu fac decât să influențeze pozitiv coregrafia, nu o îngreunează, ci chiar îi aduc naturalețea de care are nevoie pentru mișcările sale continue. Pauza după „Boca" de la începutul refrenului, și lipsa de pas de dans pentru un beat nu face decât să accentueze impactul pe care ar trebui să îl aibă refrenul, similar cu dance break-ul lui Sunmi din Lalalay, altă pauză executată genial.
Notă: 10/10
---
Notă finală cântec: 9,75
Notă finală bonus: 9,25
Notă finală: 9,5
---
Nota finală reflectă că Dreamcatcher sunt pe drumul cel bun: în sfârșit se depune efortul necesar pentru a scoate în evidență muzica fetelor, printr-un twist comercial al conceptului, dar care păstrează energia clasică Dreamcatcher.
---
Opinia mea: fiecare comeback scos de Dreamcatcher e mai bun decât cel dinainte, mă jur. Mă gândesc cum e imposibil să fie ceva mai top decât ce melodie au lansat înainte, iar așteptările îmi sunt distruse în mod plăcut. BOCA e la momentul actual era mea preferată Dreamcatcher, dar, sincer, pe cine păcălim, precum am zis mai devreme, următorul comeback îi va lua locul, atât de bune sunt fetele astea, se întrec singure constant. We stan îmbunătățire <3
---
Song Ranking (până acum)
1. Black Suit
2. BOCA
3. Hellevator
4. Red Moon
5. Left & Right
6. Pretty Savage
7. Piri
8. How You Like That
etc.
---
