Song: Hate
Artist: 4Minute---
Intro: un început slow, ce pare că pregătește de o piesă emotional, cu un refren vocal based. Tocmai această pregătire care duce la ceva total opus e unul dintre lucrurile care face piesa unică, îi dă un anume twist, îi dă cireașa de pe tort de care are nevoie.
Notă: 10/10
---
Vers 1: intrăm în piesă pe un ton puțin mai accelerat cu Hyuna și un rap soft, care nu strică atmosfera creată mai devreme, dar îi conferă un aer diferit, puțin mai ritmat, deși se menține acel clasic ton.
Notă: 10/10
---
Vers 2: acest al doilea vers reprezintă o cale de mijloc între intro și primul vers, creând contrastul de care are nevoie cântecul pentru a se continua cu ușurință către pre-refren.
Notă: 10/10
---
Pre-refren: posibil cea mai interesantă parte din punct de vedere a alternării instrumentalului și a vocilor în afară de bridge, acest prim pre-refren reprezintă o trecere neobișnuită, drastică, de la pregătirea periodică ce a fost creată de primele versuri. În mod normal, un pre-refren continuă linia melodică a versurilor precedente, dar în cazul acestei piese, pre-refrenul are o identitate proprie, de parcă nu creează anticiparea pentru refren, ci este un fel de refren în sine. Ce îl diferențiază e line delivery-ul, e tonul utilizat, și abia aici se creează pregătirea refrenului, dar în alt stil decât cel obișnuit: în loc să se axeze pe instrumental, pe fundal, pentru a se face trecerea la punctul central al cântecului, pronunția, stilul în care sunt adresate cuvintele sunt cele ce duc treaba la bun sfârșit. Pre-refrenul trezește ascultătorul, îi reamintește de ritmul accelerat și de sentimentele contradictorii ale melodiei, aflându-se în opoziție nu doar cu restul piesei de până acum, dar și cu următorul pre-refren. Pre-refrenul din „Hate" (primul, cel puțin), e o adevărată comoară ascunsă, reprezintă unul dintre cele mai de efect tranziții din kpop, tocmai pentru că e în același timp subtilă, dar și atât de in your face încât rămâne inevitabil de impact major.
Notă: 10/10
---
Refren: ca rezultat al unui pre-refren poate prea bine gândit și aranjat, lucru ce ar trebui să aibă efecte pozitive în mod normal, refrenul poate suna puțin abrupt, de la intrarea instantă într-un background complet diferit, puternic, ce nu oferă o perioadă de adaptare. Per total, acest refren reprezintă esența piesei și sentimentele pe care încearcă să le invoce: furia, confuzia, și totuși hotărârea de a te impune în fața propriei persoane, de a te convinge pe tine, înainte de a convinge pe altcineva. Pre-refrenul ar fi trebuit să pregătească o astfel de reacție, dar fiindcă el a adoptat o identitate proprie, pare că se creează nu un mesaj diferit, ci mai degrabă un mod de livrare diferit al acestuia - nu există o perioadă de acomodare clasică din prima, și asta contribuie la o anume discrepanță între muzicalitatea inițială a cântecului și ceea ce reprezintă acum el, prin intermediul refrenului creat.
Notă: 8/10
---
Vers 3: instrumentalul se calmează odată cu trecerea la rap-ul din acest vers, și îi conferă piesei un anumit sens de familiaritate, cunoscut, ca și cum ar încerca să reobișnuiască ascultătorul cu mesajul livrat de aceasta, și reușind urmând o rețetă simplă - deși background-ul muzical e unul cunoscut, rap-ul e puțin mai clar și mai răspicat, continuând atmosfera din refren. Astfel, se îmbină elementele cunoscute cu cele noi, ce poate încă nu s-au sedimentat în experiența ascultării.