Song: Pretty Savage
Artist: BLACKPINK
---
Intro: începem cu niște pian, fix așa cum îmi place mie, un pic mai pe dramatic, un pic mai pe teatral. Această minunată atmosferă este menținută cu niște vocalize (pot să le spun așa? Da, felicitări, vocalize sună mai bine decât background vocals), iar apoi un și mai minunat tors de pisică (nice touch queen we stan) din partea lui Jennie. Iar de aici, intro-ul perfect scade puțin, deoarece autotune-ul pe vocea lui Jisoo în acel „Blackpink in your area" nu era ceea ce îmi imaginam. Nu sună rău neapărat, doar că e puțin ridicol cât de exagerat e, de mulți ascultători ai piesei au raportat că au aud pe Lisa, și chiar au avut loc discuții numeroase, speculații: cine cântă superbul „Blackpink in your area"? Rosé a confirmat că e Jisoo, dar, repet, ar trebui să se fi auzit clar, și dacă există acel autotune, să fie ușor de recunoscut pentru oricine ca vocea lui Jisoo. Jisoo fără autotune ar fi avut totuși total alt impact asupra piesei, deși după câteva ascultări te poți obișnui cu o Jisoo lovită de sintetizator. Ce salvează cât de cât acest intro e trecerea surprinzător de lină de la pian la instrumental plin de beat-uri și „zgomot", ca să-l numim așa.
Notă: 9/10
---
Vers 1: o continuare puternică a intro-ului, care e fără discuție pe măsura așteptărilor. The delivery is perfect, the lyrics are perfect, just *chef's kiss*. Mă voi pripi și voi zice: „Born skinny bitch" e cel mai probabil cel mai iconic line pe care l-a avut Lisa vreodată.
Notă: 10/10
---
Vers 2: Jennie continuă cu un rap a la D4, un pic mai pe soft side, asemănător cu cel din Whistle, dar puțin mai badass: per total, e un diss clasic, lejer, dar totuși care lovește din plin. Un detaliu ce pare nesemnificativ completează genial instrumentalul, printr-o pauză de la beat-ul puternic și o liniște scurtă, cu sunetul unui foarfece care taie. Ceea ce face rap-ul lui Jennie atât de bun, este, în mod paradoxal, cât de pe față e: nu sunt mesaje ascunse, nu e nimic de descoperit, niciun cod de descifrat. E un diss evident, e un „la revedere" ce nu se ascunde în spatele vreunei metafore: dacă Jennie spune că te distruge cu that ddu-du ddu-du, cam aia e treaba. It's not that deep, și asta e cam imaginea întregii piese.
Notă: 10/10
---
Pre-refren: se alternează some background vocals a lui Jisoo cu vocea lui Rosé pe versurile propriu-zise. Apare trecerea clasică la un instrumental mai domol pentru a se pregăti refrenul, dar totuși tempo-ul și build-up-ul coexistă, fără a distrage nici de la așteptarea refrenului, nici de la pre-refren în sine. Pronunția lui Rosé pe final de fiecare vers e superbă, accentuarea fiind atât de subtilă și totuși atât de evidentă. Practic se joacă cu o înjurătură și se face rimă cu același cuvânt, deși e imposibil să menții tempo-ul fără să sune repetitiv. Ei bine, cu tot cu referința către D4 la final de pre-refren, în acest caz totul este închegat și sună perfect.
Notă: 10/10
---
Refren: ne întoarcem la un beat puternic, dar, similar intro-ului, trecerea nu este una abruptă de la un instrumental acustic la unul computerizat, ci pur și simplu așteptată. Se alternează niște ad-libs combinate din partea lui Jisoo și a lui Jennie cu niște background vocals a lui Rosé, iar apoi se revine la Jisoo, cu un vers lipsit de acel autotune exagerat pe care l-am auzit în refren, fapt ce îi oferă impact mai mare. Minusul acestui refren este din păcate trecerea mai puțin lină la partea Lisei, dar totuși extrem de bună din punct de vedere al hype-ului creat de refren. Din nou, după câteva ascultări devine natural, dar la prima ascultare există o oarecare discrepanță, oricât de minoră ar fi.
