Song: DDU-DU DDU-DU
Artist: BLACKPINK
---
Intro: intro-ul ce a ajuns să fie recunoscut sub forma de clasic al trupei - în forță, bazându-se pe o combinație de instrumente și sintetizator. E o intrare treptată totuși, începându-se cu un instrumental oarecum simplu, înainte de anunțarea numelui „Blackpink" într-o manieră ce avea să se lipească de creierele noastre (în cel mai bun sens). Alternarea dintre acest strigăt de luptă, dacă vrem să fim poetici, cu intervențiile scurte și soft din partea lui Rosé contribuie la organizarea perfectă a acestui intro, care are valoare maximă de hype up, așa cum se și intenționa.
Notă: 10/10
---
Vers 1: o continuare pe măsură a intro-ului. Se menține hype-ul creat, iar introducerea lui Jennie oferă un element stabilizator al mesajului piesei și al vibe-ului ce vrea să-l transmită. Încheierea cu strigătul din intro dă un aer de finalitate, și în același timp întărește ideea conform căreia versul este o continuare naturală a refrenului, astfel terminând bucata de introducere în mod neoficial a piesei. Intențiile transmise de instrumentalul intro-ului au fost anunțate astfel, acum, și prin intermediul cuvintelor lui Jennie.
Notă: 10/10
---
Vers 2: rap-ul Lisei reprezintă, în adevăratul sens al cuvântului, intrarea în piesă. După ce mesajul a fost clar stabilit cu ajutorul intro-ului și primului vers, acest cel de-al doilea vers optează pentru o accentuare treptată a instrumentelor din fundal, dându-i rap-ului, în esență, un feel pregătit și încrezător în sine, conștient de ce este în stare, totuși fără să treacă în zona de sinistru, ci doar menținând tempo-ul anunțat. Pe final, instrumentalul începe treptat să se estompeze, pregătind următoarea parte.
Notă: 10/10
---
Vers 3: vocea soft a lui Rosé aduce piesa într-un registru diferit, acum aceasta axându-se pe nivelul muzical al ei. Inflexiunile subtile combinate cu instrumentalul creat pentru a complimenta tonul dulce a lui Rosé au efect complementar, astfel reamintind de partea „roz" a conceptului Blackpink, if you will.
Notă: 10/10
---
Pre-refren: trecerea la Jisoo, ce are o voce bazată pe o tonalitate joasă, mai gravă, nu este una abruptă, ceea ce e de apreciat. Instrumentalul se transformă treptat din calmul creat în versul 3, pe fondul vocii lui Rosé, într-o formă mult mai alertă, ce anunță refrenul. De asemenea, tonul lui Jisoo aduce culoare pre-refrenului, și e exact la nivelul de tonalitate perfect, nesimțindu-se discrepanța ce ar trebui să fie evidentă dintre tonalitățile mai ridicate ale Lisei sau a lui Rosé dinainte. Siguranța trecerii este accentuată mai apoi de finalizarea pre-refrenului cu un simplu avertisment al refrenului de la Jennie, prin intermediul line-ului „oh wait till I do what I do".
Notă: 10/10
---
Refren: față de instrumentalul utilizat de-a lungul piesei până în acest punct, refrenul poate suna, mai ales la prima ascultare, puțin underwhelming. Se creează un hype uriaș, urmat mai apoi de un fundal muzical oarecum gol, fără a se utiliza prea multe elemente instrumentale. Nici vocile fetelor nu sunt puse în evidență, optându-se în schimb pentru accentuarea acelor elemente ce țin de instrument ale background-ului, astfel menținându-se energia din intro. În mod paradoxal, problema pe care mulți o au cu acest refren este că e prea simplu în comparație cu ce se oferă în restul piesei. Deși este un dezavantaj, pentru că pune refrenul într-o lumină proastă, poate fi considerat și un avantaj deoarece dă un aer de unicitate în sine, refrenul în general fiind punctul maxim de intensitate al instrumentalului; aici însă este utilizat aproape ca un mediu de trecere către următoarele versuri. Totuși, reușește să își facă treaba și să confere hype-ul necesar pentru menținerea atenției ascultătorului, cel puțin odată cu finalul și cu revenirea acelui „Blackpink" dinaintea versului următor, deci nu putem spune că refrenul nu-și găsește locul în piesă sau că o trage în jos în vreun fel. În felul său, e exact ce avea nevoie, deși nu e neapărat, din punct de vedere obiectiv, cea mai bună alegere.
