Printul cioara

In Wiskwalls

Trecură doar câteva ore de la plecarea prințesei Merry, alături de Verus, Daisy si sora sa, Milena, spre satul Wiskwalls, departe de problemele care amenințau coroana.

Satul era renumit pentru multe lucruri, cum ar fi aparițiile fantomatice ale unor spirite in toiul nopții, bătând cărările prăfuite ale satului si murmurându-și povestea. Satul avea o istorie captivanta, a fost ridicat cu sute de ani in urma de o adunare de meșteșugari bogați ce își părăsiră orașul din cauza tensiunilor care se accentuau pe zi ce trecea intre corbi si mierle. Aici, corbii si mierlele puteau trai împreuna in armonie, fără sa propună superioritatea vreunei rase. Cu toate acestea, in timp, mierlele au început sa acapareze satul si sa alunge sau ucidă corbii care îl locuiau, toate acestea din pricina masurilor regelui din perioada aceea, regele a cărui nume a rămas mulți ani pe buzele tuturor pentru dezastrul pe care îl provocase.

Arhitectura din acest sat, de asemenea, era complet unica, îmbinând stilul rural clasic cu eleganta structurilor moderne, clădirile vechi ieșind in evidenta fiind considerate de arhitecți niște lucrări perfecte, deoarece, in ciuda timpului care se scurse, acestea rămăseseră intacte. Milena palavragise tot drumul despre aceste lucruri pana reuși sa o captiveze pe sora sa. Merry nu prea se dădea in vânt după istoria arhitecturii satului, însă poveștile despre spirite ii captaseră atenția. Nu de mult ajunseseră la noua lor casa provizorie. Pe Merry o fascina simplitatea si confortul pe care aceasta locuința le oferea. In spatele ușii de intrare era direct bucătăria. Aceasta era mobilata cu o masa nu foarte lunga, 4 scaune vechi, niște dulapuri pline cu tacâmuri si vase, si o lada de lemn pe care se odihnea un felinar ruginit ce nu mai simțise arsura focului de luni bune. Alte doua uși erau plasate in bucătărie, una ce ducea spre cămara, iar alta care ducea pe un coridor lung care permitea accesul fiecărui membru al grupului la propriile camere. Pe pereții coridorului erau atârnate niște tablouri ce surprindeau anumite evenimente. Unul din ele ii plăcea in mod deosebit lui Merry, cel in care era pictat un corb calare, alături de 3 dulăi ce urmăreau o biata vulpe. Ii aducea aminte de numeroasele picturi înșirate pe pereții din holurile castelului. Un alt tablou, de aceasta data un portret, o făcu pe Merry sa se oprească pentru a-l admira. In acesta era pictata o frumoasa nobila ce o țintuia pe prințesa cu privirea-i împietrita. Ii părea atât de cunoscuta, oare o știa de undeva? In orice direcție s-ar fi mișcat, părea ca persoana din tablou continua sa o urmărească cu privirea, ceea ce era de-a dreptul tulburător. O atingere ușoara pe umăr o făcu pe Merry sa sară ca arsa. Se relaxa puțin când realiza ca era doar sora sa, însă acum se făcu roșie la fata. Furia i se imprastie când Milena zise puțin îngrijorata:

-Mai bine ai dormi puțin, nu pare ca ești in largul tău...

Merry nu se opuse, cum ar fi făcut in mod normal, in schimb, se îndrepta direct spre dormitor si se făcu nevăzuta.

Milena o urmări cu privirea in tot acest timp, iar când sora sa ii ieșise din câmpul vizual își întoarse privirea spre portretul misterios.

-Tabloul asta îmi da fiori, își zise ea in șoapta apoi se îndepărta gânditoare.

Ziua se scurse repede. Merry dormise câteva ore bune. Încă nu își revenise cum trebuie după răpire, avea sa treacă mult pana sa se simtă iar in siguranță. Îl visase pe Erik, iar asta o neliniști teribil. Nu ii spuse nimic despre vacanța sa neintenționata la sat, iar asta ii umplu mintea de scenarii care mai de care mai paranoice. Daca printul avea sa creadă ca ea se saturase de el? Valul de neliniște o demoraliza total. Se întinse in pat acoperindu-și fata cu mâinile, si chiar când lacrimile începură sa se pregătească sa izbucnească se auzi un ciocănit in ușa.

-Intra, zise Merry, încercând sa-si ascundă neliniștea.

De după ușa își făcu apariția Verus. Pe fata ii se putea citi entuziasmul dar si îngrijorarea.