Printul cioara

Ceva pe acoperis

Erik contempla apusul. Privea cum soarele se pierde in spatele munților si întunericul ce începea sa pună stăpânire pe tot ținutul. De asemenea, nori grei de furtuna păreau sa se strângă deasupra capului sau. Sigur avea sa ploua. Nu de mult se trezise. Nu reușise sa doarmă prea mult in ciuda oboselii. Încă se simțea trădat si dat la o parte, doar ca puiul acela de somn scoase la lumina si alte lucruri. Vinovăție. Se gândea intr-una ca era vina lui pentru cele întâmplate, ca stătea mai mult cu Merry, ca el ii dăduse la o parte pe prietenii săi. Chiar nu era el genul care sa se gândească la asemenea lucruri, ceva in el, in gândirea sa, in felul sau de a fi se schimbase. Nu mai era doar un copil inconștient, începea sa vadă lumea cu alți ochi, începea sa simtă consecințele acțiunilor sale. Disprețuia fiecare moment petrecut singur. Printul se bucura cad văzu ca soarele se pierde cu totul si noaptea începe sa se instaleze in ținut. Curând putea sa se vadă cu Merry, mai avea de așteptat doar puțin.

Merry se trezi respirând precipitat. Se uita in jur speriata apoi realiza ca se afla in camera ei. Doar un coșmar, își zise, apoi se lasă pe spate si țintui tavanul întunecat cu privirea. Constata cu uimire ca deja se înnoptase. Dormise exagerat de mult dar nu simți nici urma de regret, doar satisfacția ca după atâtea nopți in care se furișase si atâtea zile pline de îndatoriri reușise sa doarmă mai mult de 3 ore. I se părea ciudat ca nu își mai amintea nimic din visul care o trezise dar bănuia ca avea legătura cu misteriosul inel si viziunile care ii rămăseseră imprimate in minte foarte vag. In minte i se strecura imaginea doamnei din viziuni. Maieve, Maier... nu-si mai amintea cu exactitate. Brusc imaginea frumoasei mierle dispăru si in locul ei apăru nimeni altul decât Erik, frumosul print corb care ii dădu fetei programul de somn peste cap. Curând trebuia sa se întâlnească cu el. Un fior de emoție o străbătu, se temea mai tare ca de obicei sa nu o descopere cineva. Dintr-o data un fulger lumina cerul întunecat si după încă un moment ploaia începu sa bata tot mai tare.

-Grozav, mormăi fata apoi se ridica din pat si se îndrepta spre fereastra.

Când ajunse la fereastra, ușa din spatele ei se deschise. Merry sari in sus ca arsa apoi se întoarse fulgerător spre vizitator. Se calma când văzu ca era doar sora ei, Milena. Pe fata ei se citea seriozitatea, ceva nu era bine.

-Pe bune? Puteai măcar sa bați la ușa, zise Merry zâmbind scurt. Observa ca sora sa nu trăda, in continuare, nici o emoție. Asta o făcu sa întrebe îngrijorata: Ce s-a întâmplat?

-Merry, cred ca ar trebui sa stai pe acasă o vreme, nu e sigur cu vandalii in libertate. Cine știe ce au de gând.

Privirea lui Merry se înnegură. Nu se așteptase la așa ceva. O scânteie de furie se aprinse in ea, daca avea sa se transforme intr-un incendiu sigur se va termina prost.

-Haideee Milena, știi bine ca sunt atenta. Si in plus treaba asta cu vandalii pare cam trasa de par, sigur au fost niște tipi nemulțumiți de preturile alimentelor sau ceva. Totul va fi bine, voi fi in siguranța.

Milena nu părea convinsa de argumentele surorii ei așa ca zise:

-Merry, nu! E cel mai bine așa, daca e cum spui tu atunci o sa găsim făptașii mult mai repede decât anticipam. Te rog sa înțelegi, nu are rost sa-ti pui viată in pericol pentru o noapte de distracții.

Merry roși apoi zise bâlbâindu-se:

-Hei, nu-i ceea ce pare! Doar discutam... Nici măcar ea nu credea minciuna pe care tocmai o spuse.

-Mhm, si eu sunt regina corbilor sub acoperire. Pe bune Merry, încearcă sa înțelegi, chiar așa tare te-a schimbat relația asta?

Scânteia dinăuntrul sau începea sa se transforme intr-un incendiu si sa o mistuie pe interior.