Printul cioara

Vesti noi

Erik si noua sa tovarășa, Sarah înaintau in zbor printre turnurile uriașe din oraș. Nu prea își vorbeau dar din când in când mai schimbau cate o privire. Amândoi păreau tensionați, dar niciunul nu îndrăzni sa spargă tăcerea. După câteva minute bune, cei doi ajunseră la castelul corbilor. Erik se arunca prin fereastra deschisa de la camera sa cu Sarah pe urme.

-Ahh, casa dulce casa, zise Erik îndreptându-se spre un birou din coltul camerei.

Sarah ezita un moment si ramase la intrare privind in jur uluita, apoi pași pe urmele printului. Acesta căută cu disperare ceva pe birou, aruncând in toate pârțile diverse obiecte, de la harții pana la zaruri si bani pana când, in cele din urma găsi ceea ce căută cu atâta disperare. Era vorba de o fiola ce conținea un praf gălbui. Se întoarse brusc spre fata si zise:

-Bun, acum da-mi bilețelul.

Sarah se agita un moment apoi scoase bilețelul si îl înmână printului.

-Dar ce vrei sa faci? Întreba Sarah curioasa.

-Verific daca are vreun mesaj ascuns, răspunse printul concentrat, apoi turna puțin praf pe bucățica de hârtie. Nu se întâmpla nimic. Printul înjură in șoapta apoi puse praful înapoi in fiola si o lasă pe birou cu nepăsare.

Sarah îl privi cum începe sa se plimbe agitat prin camera însă nu-i spuse nimic. In schimb se îndrepta spre un perete pe care erau aranjate 3 săbii in ordinea mărimii. Duse mana pe cea mai lunga si mai subțire apoi îl auzi pe Erik spunând:

-Frumoasa, nu? Mierlele folosesc chestiile alea pentru a-si rezolva disputele in dueluri, sau cel putina sa era acum muuult timp.

Sarah o ridica de pe suportul ei apoi începu sa o studieze mai de aproape. După câteva momente zise:

-Pare ca știi multe despre istoria culturii mierlelor. Sincer, te credeam doar un golan obișnuit, ca restul celor cu care umbla Storm... Acum știu ca ești un golan special, încheie fata râzând scurt, apoi puse sabia la loc si îl privi pe print.

-Mulțumesc, cred, răspunse Erik zâmbitor, as vrea sa-ti mai predau lecții de istorie dar avem treburi mai importante.

Sarah îl întrerupse brusc:

-Daca a fost răpit?! Sau mai rău? Te-ai gândit la asta?

-Hmmm, evident ca m-am gândit dar am alta teorie, spuse Erik in șoapta.

-O da, care anume?

-Mda, nu contează, de unde putem începe căutările?

-Eu zic sa începem din cel mai evident loc, spuse Sarah zâmbind provocator. Pe strada Ghearelor încovoiate.

Merry stătea abătuta la o masa alături de tatăl ei, Daisy si Milena. Toți îl așteptau pe căpitan. Toți erau îngrijorați, triști si speriați, însă Merry era cea mai afectata. Pana acum arătase mereu plina de viată si gata de orice, dar acum arata cu totul dărâmata. Privirea înnegurata ii era in permanenta inundata de lacrimi. Nu trecuse nici măcar o ora de la eliberarea ei, încă ii putea auzi vocea celui care o terorizase, încă își putea auzi propria voce in momentul in care își trăda cel mia bine păzit secret. Spera ca totul sa se termine bine, ca Erik era bine, dar si speranța începea sa i se năruii. Se simțea urmărita si intr-un pericol permanent si asta o înfuria.

In cele din urma, in încăpere păși căpitanul, urmat îndeaproape de Verus. Acesta o văzu pe Merry si se apropo de ea spunându-i compătimitor:

-Nu-ti face griji scumpo, ii vom prinde pe nemernici cat de curând. Si vor plăti cu capul! Adaugă furios, apoi se retrase si se plasa in dreapta căpitanului așteptând ordine.