Printul cioara

Ingerul mortii

Cine sunt? Chiar nu mai contează. Mă uit in oglinda asta întunecata de zile întregi dar niciodată nu mă recunosc. Sunt doar o umbra... o umbra a morții. Suferința m-a modelat in ceea ce sunt acum, spaima clanurilor interlope de corbi care bat străzile astea mizerabile.

Ce vreau? Dreptate? Nuuu, vreau doar sa va privesc pe toți cum va chinuiți ca porcii la taiere, cum va dați ultima suflare in propria mizerie, cum va înecați cu propriul sânge când va spintec beregatele. Asta vreau dragilor, RAZBUNARE! Si nu mă voi opri pana nu o voi obține.

Unii ar putea spune ca am înnebunit, alții ca mi-am pierdut umanitatea, ca sunt un monstru însetat de sânge ce se hrănește cu suferința victimelor, un demon! Prostii. Nu îmi place sa creez suferința, nu îmi place vărsarea de sânge. Dar asta e singurul lucru care mă mai tine in viată. In noaptea aia am jurat ca o sa o răzbun... Adevărul e ca mi-am pierdut orice urma de mila si speranță, sunt, după cum am spus, doar o umbra a ceea ce am fost cândva. Sunt aducătorul justiției, a propriei justiții într-o lume corupta, sunt... Un înger al morții. Si vin după tine, Cortez!

Asta își spunea Erik de fiecare data când se pregătea sa iasă la vânătoare, era un ritual ce ii dădea putere, ce îl motiva. Asta si amintirile cu ea... Durerea ii pulsa in inima de fiecare data când se gândea la ea. O durere așa profunda, ce ii îngheța sângele in vene, nimeni nu ar fi putut înțelege. Una din cele mai urate experiențe din viață e sa-ti pierzi persoana cea mai draga in fata ochilor si sa n-o poți salva. Strigatele ei ii bântuiră visele printului timp de nopți bune. Pana decise sa-si reducă drastic timpul petrecut in lumea viselor. Cu toate ca, programul sau de somn se distruse complet.

De abia putea sa adoarmă, si când reușea, visa scena care îl marcase si se trezea țipând. Atrase atenția unor gărzi din castel, iar asta nu ii aduseră decât mai multe bătăi de cap. Avea de gând sa discute curând cu tatăl sau despre cele întâmplate... De când afla lordul de cele întâmplate își bătu fiul la cap in continu sa-i dezvăluie ce se întâmplase in noaptea aia, dar Erik nu avu putere sa vorbească, doar privea in gol, pierdut. Cel mai greu lucru a fost sa-i spună tatălui Sarei ca aceasta nu mai era. O înmormântaseră in urma cu aproape doua săptămâni. A fost multa lume, însă nici jumătate nu o cunoscuseră. Pana si Lordul fu prezent. Era neliniștit, însă nu lăsa sa se vadă. Mama lui Erik pe de alta parte, nu se abținu din plâns, mai ales când auzi discursul fiului ei. Acesta nu le avea cu vorbele, însă acum vorbi din suflet si provoca un val de tristețe in rândul corbilor prezenți. Inițial, nu a vrut sa participe la înmormântare, nu avea de gând nici sa iasă din camera, se simțea ca si cum lumea de sub picioare dispăru, pierdut in vid.

Dar acum toate astea nu mai contau. Printul se mișca rapid pe străzile întunecate din oraș. Își urmarea prada, ca in fiecare seara. De ceva timp tot vana curieri de-ai Ghearei încovoiate. De fiecare data ii masacra rapid, cu mișcări calculate si letale, însă acum intuiția ii spunea sa mai aștepte. Tipii aia semănau mai mult cu o momeala, se mișcau prea încet. Erik se aștepta la așa ceva, știa ca faptele sale vor atrage inevitabil atenția celor de sus. Asta își si dorea. Sa ajungă la șef... si sa-l facă sa plătească.

Recent își refăcu inventarul de arme. Lua o grămadă de bani din vistieria castelului si ii arunca, fără sa-i pese, pe cuțite de diferite mărimi, bombe cu fum si cenușa, ba chiar si pe o arbaleta de mana pe care o purta mereu cu el. Era cea mai buna arma a lui, si învață sa o folosească, destul de repede, la capacitate maxima.

Printul se avânta înainte, la fel de silențios ca pana acum, si se ascunse după niște lăzi pline cu fructe. Continua sa își tina prada sub observație. Aceeași curieri neîndemânatici si tineri. Curierii transportau de obicei bani din taxele de protecție pe care le plăteau micii întreprinzători din zona Ghearelor încovoiate ca sa nu li se închidă afacerea peste noapte, in ceva mod miraculos. Lipsa acestor venituri era o lovitura puternica pentru corbul de la conducere, așa ca Erik continua sa elimine curieri noapte de noapte. Cat despre banii pe care ii aveau asupra lor, ii lua pe toți si ii arunca intr-un râu. Nu avea nevoie de ei, si nimeni nu i-ar fi acceptat daca ar fi aflat de unde proveneau. Era cel mai bine așa, pentru toata lumea.